Utilitatea Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) nu poate fi pusă nicio secundă sub semnul întrebării. Categoric, instituţia amintită este un câine de pază al legalităţii şi al democraţiei, alături de Curtea de Conturi, DNA, Avocatul Poporului şi, cu voia dumneavoastră, presa liberă. Până aici toate bune şi frumoase. Ce ne facem, însă, atunci când deciziile amintitei instituţii tind spre zona absurdului? Totuşi – pentru că există şi un totuşi – a scoate funcţionarea ANI din sfera logicii este un exerciţiu la fel de periculos ca şi concretizarea dorinţei unora de desfiinţare a instituţiei.
Din păcate, în ultima vreme ANI a dat de cam multe ori cu oiştea-n gardul logicii. Acţionează cam de-a valma, cam după impulsul de moment, ceea ce indică faptul că ar putea exista la mijloc şi ceva interese politice. Nu afirm categoric că sunt, ci că aşa se vede situaţia din afara fenomenului. Am putea lua ca exemplu declararea ca incompatibili a primarilor care s-au reprezentat pe ei înşişi în consiliile de administraţie ale societăţilor publice subordonate primăriilor. Potrivit legii, primarul reprezintă instituţia în toate contractele juridice. Inclusiv în gestionarea societăţilor publice de interes local. Mai pe înţelesul tuturor, în fostele regii de utilităţi: apă rece, apă caldă, salubritate, căldură, canalizare. Pare şi este logic să fie aşa.
Teoria managerială nu are de-a face însă cu activitatea ANI. În amintita instituţie, logica se construieşte altfel decât în viaţa reală. Aşa se face că sute de primari din România (printre ei, actualul preşedinte al ţării, Klaus Iohannis) au fost declaraţi incompatibili pentru că încercau să apere interesele publice. Aberaţia mai mare nici că se poate. Evident, deciziile ANI pot fi atacate în Justiţie, ceea ce au şi făcut toţi cei prinşi fără voia lor în acest tăvălug ce atentează la logica elementară.
Urmarea firească a fost că justiţia a dat dreptate reclamanţilor, pe bandă rulantă .Cel mai recent caz este cel al primarului de la Lieşti (judeţul Galaţi) care a câştigat procesul. Situaţia primarului lieştean este chiar mai ciudată, căci omul s-a pomenit declarat incompatibil pentru că era membru în consiliul de administraţie al Apă-Canal (unde comuna Lieşti este acţionar), însă restul primarilor care fac parte din amintitul CA nu au păţit acelaşi lucru. Carevasăzică, incompatibilitatea este selectivă!
Însă nu aberaţiile născute în ograda ANI sunt de luat în discuţie. Mult mai „fierbinte” este problema legislaţiei după care funcţionează amintita instituţie. Este foarte clar că acolo este nevoie de reglementări mult mai precise, ba chiar şi de modificarea unor legi. Lansez pe această cale o provocare pentru parlamentarii de Galaţi: haideţi să punem la cale un proiect de lege care să clarifice, odată pentru totdeauna, chestiunea reprezentării primăriilor în societăţile subordonate. În esenţă este în interesul tuturor partidelor ca problema să fie rezolvată. Şi ar mai fi două câştiguri importante: primarii nu şi-ar mai pierde timpul cu bâlciul incompatibilităţilor inventate, iar justiţia ar fi descărcată de miile de procese pe această temă. Ce ziceţi, domnilor parlamentari de Galaţi, vă băgaţi?
