Am votat oameni care să ne găsească soluţii, iar ei strică şi ce-au găsit bun! Când am auzit, cu ocazia reconstituirii istorice din Grădina Publică, discursul din 1894 al fostului primar Ressu, cel care a plantat teii în oraşul devenit astfel „Oraşul teilor” (uite o posibilă completare de atracţie turistică: e a doua arteră cu tei, ca lungime, după Unter der Linden din Berlin!) nu ştiam ce va urma în oraşul nost´ cu pomii deja tunşi zero! De câteva zile, se tot taie în draci coroane de copaci. Mde, ne dădeau în ochi, dar rămân cioturi scurte, nu se taie crenguţele! Nu demult, „au fost tăiat” şi un copac gros, încă viguros, chiar din faţa casei de pe strada Gării a fostului primar interbelic Ghiţă Vasiliu, parcă în obrăznicie peste timp, după cum reclama o urmaşă a edilului. Inventiva administraţie gălăţeană găseşte oricum că am fi un oraş verde - adunând şi parcele din cimitir, şi pământul bătătorit. S-au luat (nu s-au folosit) maşinuţe pentru curăţat trotuarele de zăpadă, dar maşinuţe pentru săpat straturi, nu: nici muncă în folosul comunităţii nu-i pentru aşa ceva! În schimb, se propun… trotuare fierbinţi! Trotuare încălzite există (în alte ţări, cu oameni normali, cu administraţii normale, cu salarii normale, cu trotuare fără găuri), nouă ne trebuie… trotuare! Sigur, ar fi de mare folos, iarna, ălea calde… celor care, pentru datorii la întreţinere, îşi vor pierde casa. Dar şi celor care, buni platnici ori nu, vor tremura oricum de frig în case până când vom avea măcar cazane de ţuică, dacă nu şi cazane de abur pentru încălzire… Ziceam de spaţii verzi: milionul de pomişori din epoca pâslarului nu prea se vede, în schimb nu-i strat „de flori”, chiar de pe străzi centrale, care să nu fie demult bătătorit, cel mult cu vreo tufă sălbatică, uneori otrăvitoare… Idei noi? De pildă, am văzut „dale înierbate” prin Europa şi China. Pe vremea preşedintelui Gogoncea la Consiliului Judeţului, chiar s-au plantat astfel de dale găurite, prin care iese iarba, în faţa Casei Cuza! Nu pot fi fabricate local? Am văzut în China chiar blocuri acoperite… cu iarbă. Şi am găsit, la noi, o firmă germană, cu o experienţă de 150 de ani în construcţii, care face „acoperişuri verzi”. Multora le plouă în apartament şi cică o plantare corectă dă şi ozon, dar şi hidroizolaţie! Specialiştii firmei precizează capacitatea portantă optimă: sub 70 kg/mp. Sigur, asta costă, însă, dacă vrei să construieşti pe spaţiu verde, dai! Ei, da´ pân´ la verdeaţă europeană, iată că se mai taie apa rece pentru 25 de asociaţii îndatorate! N-am auzit să iniţieze careva vreo linie specială de credit (tot vine Legea insolvenţei persoanei), care să permită celor mai puţin nenorociţi să plătească din datorii - aşteptăm pomeni electorale. Mi-au dat lacrimile citind că toţi parlamentarii gălăţeni chestionaţi (mulţi nici habar n-aveau că se lucrează la o legislaţie-leac) au spus că da, abia aşteaptă să sprijine. Ce? Probabil vreo iniţiativă a vreunui parlamentar… de la Berlin sau de la Paris, că ai noştri n-au auzit de apă curentă. O singură deputată din cei întrebaţi ştia tărăşenia gălăţeană, dar părea mai puţin încrezătoare că Parlamentul poate rezolva ceva. Şi unde mai pui că doamna locuieşte tocmai într-un astfel de bloc saharian, fără brumă de apă! Mă grăbesc să-i felicit măcar pe cei din administraţie! Din administraţia blocului doamnei deputat, căci se vede clar că i-au bătut în uşă şi măcar au informat-o că în bloc s-a tăiat apa.
În oraşul lui „o să” Scris de Victor Cilincă
Mai multe din această categorie:
