Ipocrizia politică e cel mai mare duşman al Occidentului, nepregătit să se îndoiască brusc de poveştile cu zâne NATO! În condiţii oarecum similare, când festivismul liderilor n-a mai înlocuit nici pâinea, nici circul, au apărut derapaje groaznice precum fascismul, care ştia să canalizeze spre ţinte precise ura dispersată a celor înşelaţi de clasa politică. Gardurile de sârmă ghimpată nu a trebuit niciodată să fie subtitrate! Radicalii europeni îşi pot pregăti discursuri electorale pentru când străzile lor vor purta turban. Iar lozincile luminoase aşa-zis europene, despre care vorbesc chiar şi europarlamentarii găinari sau hoţi, nu pot rezolva problema mareei de imigranţi.
Aruncăm un cent unui sărman, însă n-am vrea să cazăm 500 de refugiaţi acasă la noi. Guvernul român s-ar oferi parcă să dea câte ceva; vreo hăinuţă, un kil de mălai? Ca şi acum dispărutul “Tribun”, cei care spun brutal lucrurilor pe nume devin populari fără alt efort. Căci cu limbajul lemnos, aşa-zis corect politic, iată că omenirea se duce dracului! Toate lozincile egalitariste… in vitro, idei mişto despre libertatea “tutulor, fără deosebire” în lume sunt însă aruncate în aer atunci când îţi sună refugiatul la uşă. Uite, nici n-au ajuns musulmanii refugiaţi pe la noi, că habotnicii noştri s-au şi revoltat împotriva construcţiei unei geamii bucureştene; au ridicat, clandestin şi fără îngăduinţa Bisericii, o cruce în loc. Carol I a făcut însă o moschee mare, pe banii statului, la Constanţa, căutând relaţii bune cu fostul duşman. Alte vremuri, alte interese… „Cote” pentru refugiaţi ni s-au mai cerut însă şi în trecut. Principatelor Unite li s-a cerut să acorde cetăţenie imigranţilor de toate etniile, evreii fiind cei mai numeroşi. Încă neformat ca stat naţional rezistent, statul nostru s-a codit să modifice Constituţia (au spus „nu” şi premierul Kogălniceanu, şi Eminescu, al cărui tată nu primise cetăţenia când a murit), dar marile puteri nu ne-au recunoscut independenţa şi graniţele patru ani regatul, deşi învinsesem în ´77, până ce nu s-au schimbat (incomplet) prevederile! Acum ne permitem să ne opunem, căci nu ne mai trebuie nici în Schengen…
Am imaginea „Titanicului” care se înclina deja în timp ce orchestra era pusă să cânte pentru distracţie; poate cântau despre egalitatea de şanse, dar erau bărci numai pentru doamne cu blănuri; cei din clasa a treia au găsit ferecate uşile dintre punţi! Acum, e deschis între punţi, clasa a treia a lumii ajunge în Europa şi ne e milă de sutele de mii de musulmani care vin singuri în zona creştină. În ´94, în doar o sută de zile, un million de etnici Tutsi erau decapitaţi, în Burundi, de funcţionari cu cravată, în timp ce noi ne executam vacanţele. Acum însă, îi vedem de aproape pe necăjiţii care nu s-au înecat trecând Mediterana şi trebuie, nu-i aşa?, să ne arătăm oameni, chiar dacă nu suntem pregătiţi. Unii din urmaşii celor de la care cruciaţii au importat viitoarea cultură-leagăn europeană au rămas însă proţăpiţi în legile Evului Mediu. Occidentul l-a spânzurat pe Saddam, lăsând Iranul puternic, Gaddafi a fost linşat, lăsând liberă cale imigranţilor africani sărmani, încurajarea democraţiei într-o lume medievalizată a adus la putere, prin… alegeri libere, în Egipt, radicali; cu un ideal: instaurarea Şariei, legea islamică aspră. Unii spun „Fie la ei!” Da, dar ei vin la noi! Am crezut că putem împrumuta telecomanda şefului de trib, în locul unui drept civil. Ce-ar fi să aplicăm şi noi Legea Talionului în Justiţie?
