Când ţii morţiş să îngropi o problemă faci o comisie. Când nici măcar asta nu-ţi reuşeşte înseamnă că problema cu pricina e demult sub pământ după ce a murit batjocorită şi în chinuri groaznice.
Acest lucru se poate spune şi despre de-acum celebra comisie parlamentară care ar fi trebuit să verifice modul în care s-a făcut privatizarea Sidex, dar şi dacă au fost respectate prevederile contractului de privatizare şi care a murit înainte de a fi născută.
Despre felul în care a fost făcută vânzarea combinatului siderurgic gălăţean s-a tot discutat până acum, fără să existe vreo informaţie clară, oficială în acest sens. Unii au vorbit de corupţie la nivel diplomatic internaţional, alţii despre un şmen românesc autentic, care a avut ca guest-staruri miliardari anglo-indieni şi prim-miniştri.
Important este că în tot acest timp (de la privatizare şi până azi) cei care au semnat contractul cu pricina au făcut burţi, peste burţi, peste burţi de râs ştiind, de fapt, tot ce e scris în acel contract şi fiind sută la sută convinşi că documentul nu va fi în veci desecretizat sau verificat de părţi neimplicate în privatizare, indiferent ce îşi doresc unii sau alţii.
Intenţia politică, aşa nătângă cum a fost ea, de a înfiinţa o comisie parlamentară care să verifice privatizarea, de către AVAS, a Sidex Galaţi şi a respectării clauzelor contractuale de privatizare s-a lovit de indiferenţă, de rea-voinţă şi nu în ultimul rând de teama unora ca cine ştie ce secret să nu fie aflat.
Şi ce este mai grav este faptul că votul parlamentarilor a fost unul politic – adică parlamentarii au decis ca această comisie să nu existe nu în baza unor principii, a unor informaţii economice, ci în după culoarea politică pe care o poartă.
Luând în calcul însă şi faptul că această comisie s-ar fi înfiinţat în cele din urmă, ce garanţii existau că asta ar fi însemnat şi demascarea unor inginerii bine ticluite pentru a jupui bucăţile de piele sănătoasă de pe spinăruşa râioasă a economiei româneşti sau că Sidexul s-ar însănătoşi subit? Nici una!
În principiu, nu cred că este mare lucru de aflat şi de verificat atâta vreme cât atitudinea şi deciziile investitorului se văd cu ochiul liber pe platforma siderurgică. Dacă Sidex Galaţi a început să se destrame încet – încet, după ce vreme de câţiva a făcut profituri considerabile cu investiţii microscopice, e clar că acel contract nu impune cine ştie ce măsuri pentru investitor, socotit şi prezentat la data la care s-a făcut vânzarea ca fiind un fel de salvator al economiei româneşti.
Pe undeva, istoria privatizării Combinatului ar fi fost importantă în situaţia în care ar fi fost descoperite nereguli şi ar fi fost pedepsite cum se cuvine.
Dar când de două mandate se discută fără rezultat despre imunitatea parlamentară a lui Adrian Năstase, mă întreb la ce ne-ar fi folosit să ştim dacă s-au înfăptuit mari hoţii şi cine sunt hoţii? Cine ar încerca să-i pedepsească pe eventualii vinovaţi?
