"Doar două ulcere mai operez săptămânal. Restul, cancere", mi-a mărturisit recent unul dintre chirurgii renumiţi ai Galaţiului. Cum în ultima vreme o mulţime de oameni din jurul meu au fost atinşi de boala aceasta, ca de un flagel, l-am întrebat ce crede el despre motivele care o provoacă. Răspunsul, care era previzibil, mi-a cam picat greu la stomac, ca atunci când vine din partea unui om despre care ştii că are certitudini în această privinţă, nu presupuneri: "Mâncăm cancer la cutie".
E plin internetul de tot felul de postări în care ni se povesteşte, ba cum fructele de mare sunt făcute, de fapt, din carne de cod de Alaska, în care s-au turnat o grămadă de găleţi de aditivi şi coloranţi, ba cu hălci de carne injectate cu o soluţie în care s-au pus cutii întregi de prafuri, ba cu filme în care procedeul de preparare a mezelurilor nu numai că-ţi întoarce stomacul pe dos, dar îţi ridică şi părul măciucă în cap. Nu trece o zi în care să nu citeşti că mănânci şi bei otrăvuri. Aşa se face că sunt zile în care, după ce citesc pe etichete o listă lungă de chimicale, plec din supermarket cu sacoşa aproape goală. Cum altfel, când nici măcar produse de bază nu mai poţi să cumperi?! Carnea de pui are hormoni, cea de vită e toxică, peştele înoată în ape cu mercur, curcanul e hrănit cu pastile, porcul e frăgezit cu aditivi ca să ţină mai mult în galantare, iar legumele şi fructele sunt îmbibate de tot soiul de pesticide sau sunt modificate genetic.
Nu sufăr de paranoia şi nici nu cred în conspiraţii mondiale. Cred doar în dorinţa unora de a se îmbogăţi cu orice preţ. În ziua de azi banul a ajuns să conteze mai mult decât faptul că oamenii sunt otrăviţi zilnic, încetul cu încetul. Din ce în ce mai mulţi tineri şi copii, nu mai vorbim de oameni în vârstă, fac cozi la secţiile de oncologie din toate spitalele. Iar deocamdată, în România, cancerul e sinonim, de cele mai multe ori, cu moartea, din cauza modului în care merg la noi lucrurile. Organizaţia Mondială a Sănătăţii ne linişteşte cu liste lungi de E-uri despre care se spune că sunt inofensive sau "potenţial cancerigene", dar atenţie, într-o anumită cantitate şi luate fiecare separat. Nimeni nu spune nimic despre ce se întâmplă cu organismul uman bombardat de aceste substanţe, în amestec, la fiecare îmbucătură de mâncare, pe o perioadă mai lungă de timp. Continuăm să cumpărăm mâncare şi să ne îmbolnăvim zilnic, puţin câte puţin, pentru că nu avem încotro. Nota de plată o vom primi abia peste o vreme, când deja va fi foarte târziu şi vor fi fost sacrificate foarte multe vieţi.
Nu întâmplător, un american foarte cunoscut, Alvin Toffler, care a demonstrat deja prin lucrările sale că putem arunca un ochi în viitor, pornind de la baze ştiinţifice şi nu de la ghicitul în cărţi sau cafea, spune că, peste 40 de ani, un număr tot mai mare de oameni îşi vor cultiva propriile legume şi îşi vor produce singuri alimentele, pentru a depinde tot mai puţin de marii producători şi distribuitori din industria alimentară. Deja am foarte multe cunoştinţe care şi-au luat câte o grădiniţă la ţară, numai ca să fie siguri că mănâncă roşii nevopsite şi castraveţi veritabili. Iar dacă vă bate gândul să înlocuiţi florile din ghivece cu producţii proprii de leuştean, pătrunjel şi mărar, înseamnă că nu mai aveţi foarte mulţi paşi până la împlinirea prezicerilor savantului american.
