"Schimbarea e în noi/ Îi schimbăm pe ei/ Ne schimbăm şi noi!”, „Corupţia ucide!”, „Ne pasă!” sau „Uniţi salvăm România!”. Asta scandau cei peste 3.000 de gălăţeni, care, anul trecut, pe 4 noiembrie, la doar câteva zile după tragedia din Colectiv, au ieşit în stradă cerând, printre altele, eradicarea corupţiei şi reformarea clasei politice. Mărturisesc că am fost profund impresionată şi cu adevărat emoţionată când, pe strada Domnească, în faţa Prefecturii, curgea un fluviu de oameni, fluturând drapelul României şi afişând zeci de pancarte. Îmi doream ca gălăţenii, care s-au remarcat mai degrabă printr-un noncombat în formă continuată şi muţenie, să se alăture românilor din Timişoara, Arad, Cluj, Bucureşti sau Sibiu. Ceea ce s-a şi întâmplat.
După cele câteva ore pe care le-am petrecut în stradă, alături de oameni, am crezut că 4 noiembrie 2015 va intra în istorie ca ziua în care societatea civilă de la malul Dunării şi-a regăsit identitatea, că aceasta va rămâne trează, vigilentă şi hotărâtă să semnaleze şi să pedepsească orice derapaj, abuz sau lipsă de reacţie a politicienilor şi autorităţilor, în special. Nimic mai fals. Cu excepţia câtorva asociaţii şi ONG-uri, gălăţenii cei mulţi au redevenit impasibili. Sunt convinsă că grijile de zi cu zi, care nu sunt tocmai puţine într-un oraş cu mari probleme economice şi sociale, contribuie la erodarea simţurilor şi îngroapă încet, încet orice urmă de reacţie. Cu toate acestea, este nevoie doar să-ţi arunci o privire pe reţelele de socializare şi poţi să constaţi că utilizatorii găsesc destul timp (de multe ori, este vorba chiar şi de câteva ore alocate) pentru a-şi expune revolta şi frustrările (generate de factorul politic, în special). Nemulţumirile oamenilor sunt multe şi variate, iar săgeţile internauţilor se îndreaptă în special către partidele politice şi membrii acestora, căci nu mai constituie un secret pentru nimeni faptul că frâiele oraşului sau ale judeţului sunt în mâinile lor. În ciuda avalanşei de reproşuri sau a indignării, marea masă a gălăţenilor ajunge să nu facă practic nimic în plan concret, căci nu am cum să nu remarc faptul că totul se rezumă doar la a înşirui multe şi nevrute în comentarii în mediul virtual. Este bun şi Facebookul acesta la ceva, nu? Îţi verşi amarul şi te simţi, probabil, un timp nu foarte îndelungat, ca nou. Şi o iei de la capăt peste o zi, două, trei, o săptămână, cinci, când, din nou, amărăciunea îţi inundă sufletul şi te simţi trist, deprimat sau revoltat că nu poţi beneficia de servicii de calitate, deşi scoţi o grămadă de bani din buzunar, sau că oraşul pe care îl iubeşti, pentru că vrând-nevrând este parte din tine, nu seamănă nici pe departe cu unul european. Şi-ţi verşi, din nou, amarul pe o reţea de socializare, în scara blocului sau la piaţă, fără a construi ceva în schimb.
Ce laşi tu societăţii, dragă gălăţene? Monştri politici corupţi, trădători, învechiţi în rele, hapsâni, manipulatori şi demagogi, care-ţi calcă în picioare principiile, valorile şi nu dau doi bani pe viitorul tău sau al copilului tău? Căci lipsa ta de reacţie, de implicare şi simţul tău civic alterat vor permite doar scursurilor şi epavelor politice să se dezvolte în acest oraş şi judeţ.
