Atât de profundă a devenit în conştiinţa noastră cultivarea pilelor şi a relaţiilor, că nici nu ne mai dăm seama că reprezintă un comportament anormal, care are o mulţime de trăsături în comun cu corupţia. Nu numai că ni se pare firesc să apelăm la ele, atâta vreme cât se poate, dar ne şi mândrim cu asta, ca şi cum ne-ar da un soi de plus de valoare. Suntem "băieţi deştepţi", şmecheri şi învârtiţi.
Interesant este că, în funcţie de barca în care ne aflăm, am reuşit să dezvoltăm faţă de această problemă un sistem dublu de valori. Adică, ne fată vaca, atunci când putem beneficia noi înşine de mana cerească a pilelor şi relaţiilor, dar ne moare viţelul, când altul ne-a luat-o înainte.
Partea cea mai nocivă a apelatului la pile şi relaţii vine atunci când ele sunt invocate pentru ocuparea unui post, fie el oriunde. Cum, mai ales când e vorba de joburi călduţe, plătite de la buget, pilele şi relaţiile sunt folosite la scară generalizată, ne facem mari deservicii, dar nici că ne pasă. Ne plângem că nimic nu merge cum trebuie în ţară asta, dar continuăm, chiar sub oblăduirea legilor, care permit aşa ceva, să angajăm în majoritatea posturilor oameni care n-au făcut nicio dovadă că deţin competenţele respective. Şi nici nu-şi vor da prea mare silinţă să le capete cu timpul, pentru că nu-i motivează sau nu-i împinge nimeni de la spate să facă acest lucru. În sistemul bugetar, salariile cresc în funcţie de vechime şi atunci când avansezi dintr-o funcţie în alta, nu pentru salturi calitative. Prin urmare, cel care se mulţumeşte cu postul pe care-l deţine deja, n-are alte ambiţii decât să taie frunze la câini cât mai mult timp. Cel care are ambiţii să avanseze ştie, de asemenea, că nu muncind va atinge acest lucru, ci apelând tot la pilele şi relaţiile până la care a tot făcut cărare toată viaţa.
Prin urmare, dacă nu eşti fiica sau fiul cui trebuie, fie te înscrii în partidul care trebuie, fie apelezi la verişoara pilelor şi relaţiilor - şpaga, cea deschizătoare a tuturor uşilor. De câte ori n-aţi auzit în jurul vostru: n-am prins postul, pentru că n-am dat "dreptul". Sau pe alţii care se laudă că au dat cui trebuie şi au ajuns unde-şi doreau. Deşi toate acestea sunt, de fapt, infracţiuni condamnabile de lege, nimeni nu se sfieşte să le recunoască, nu numai pe la colţuri. Chiar în gura mare. De ce? Pentru că acelaşi sistem de legi e făcut în aşa fel încât să nu poţi demonstra nimic, nicio fraudă. Concursurile se dau cu subiecte şi comisii aranjate, pentru că sunt organizate chiar de conducerile instituţiilor respective. Şi, cu cât creşte gradul de descentralizare, cu atât mai mare este influenţa şpăgilor, pilelor şi relaţiilor. Pentru că ea ne curge în sânge. De câte ori n-aţi auzit că a luat cea mai mare notă la scris, dar la interviu a fost considerat câştigător cel cu nota cea mai mică? Cum ţi-ai putea face dreptate tu, dacă te-ai afla în situaţia asta, ştiut fiind de către toată lumea că interviurile, adică probele orale, în general, nu pot fi contestate? Nu-ţi rămâne decât să stai ca fraierul şi să te întrebi de ce legiuitorii au scăpat din vedere tocmai acest lucru. Păi, tocmai de-aia! Ca să se poată aranja orice pe pile, relaţii şi şpăgi.
