A fost nevoie de două scandaluri publice majore pentru îndepărtarea lui Patriciu Achimaş-Cadariu din fruntea Ministerului Sănătăţii. Primul a fost cel al bebeluşilor din Argeş, morţi în condiţii suspecte, din cauza sindromului hemolitic uremic. A doua criză, care de altfel a şi pus capăt scurtei cariere ministeriale a lui Cadariu, este mai proaspătul scandal al dezinfectanţilor diluaţi folosiţi în majoritatea spitalelor din România. Era nevoie de demisia ministrului în această afacere? Fără îndoială, da. Reuşeşte însă demisia lui Cadariu să schimbe cu ceva fondul problemei? Cu siguranţă, nu.
Prima aserţiune este destul de uşor de demonstrat şi se bazează tocmai pe reacţiile total nepotrivite ale proaspătului fost ministru, vizavi de problema deosebit de gravă a dezinfectanţilor diluaţi. Cu o privire uşor tâmpă şi parcă total defazat de la situaţie, Cadariu a explicat că doar cinci la sută din probele luate din spitale au fost neconforme. În traducere liberă, acest lucru înseamnă că, într-un loc din 20 analizate, germeni potenţial letali au supravieţuit substanţelor biocide folosite. Strict teoretic, pornind de la proporţia amintită, ar rezulta că "doar" 4.500 de pacienţi (din totalul de peste 90.000) internaţi în spitalele gălăţene, pe parcursul lui 2015, s-au aflat, cel puţin teoretic, în situaţia de a se infecta cu o astfel de bacterie periculoasă.
Mai mult, toată secretomania din jurul scandalului a fost creată şi întreţinută, timp de peste o săptămână, de însuşi ministrul Cadariu, fapt ce a însemnat atât pentru el, cât şi pentru Cabinetul Cioloş pierderea unui enorm capital de încredere din partea opiniei publice. Dincolo de faptul că i-a erodat rapid imaginea, atitudinea lui Cadariu a fost mai degrabă cea a unui complice al sistemului criminal care, timp de un deceniu, a închis ochii în faţa tuturor ilegalităţilor comise de compania HexiPharma. Indiferent din ce unghi am privi lucrurile, prestaţia lui Cadariu apare fie ca incompetentă, fie ca suspect de tolerantă în faţa caracatiţei de interese de care am amintit. Ambele perspective sunt, fără îndoială, la fel de condamnabile.
De ce sunt sceptic însă în a crede că demisia de la Sănătate va reuşi să zgâlţâie măcar temeliile acestui sistem mafiot? Din simplul motiv că totul a început cu mult înainte de venirea lui Cadariu în fruntea Ministerului Sănătăţii. Fiecare dintre miniştrii care s-au perindat, în ultimii zece ani, în această funcţie publică, este direct responsabil că această situaţie aparent incredibilă s-a perpetuat, fără ca nimeni să ridice măcar un deget.
Nu cred că are vreun sens să ne imaginăm că rădăcinile atât de profund împământenite ale acestui rău vor putea fi smulse prea curând. Cred, în schimb, că scandalul dezinfectanţilor diluaţi este abia vârful aisbergului corupţiei din sistemul sanitar românesc. Afacerea HexiPharma este de fapt doar una dintre manifestările de suprafaţă ale cangrenei ce roade din interior sistemul care ar trebui să răspundă tocmai de sănătatea fiecăruia dintre noi.
