Mi-l amintesc ca prin vis: era alb ca spuma laptelui, elegant şi frumos ca un mire din poveste: vasul „Libertatea”. Acela adevărat, nu parodia de beton, eşuată pe malul Dunării. Eram, cred, prin clasele primare când m-am dus, „cu şcoala”, să vizitez vasul „Libertatea”. Am păşit cu emoţie pe puntea lui, unde un marinar în uniformă albă ne-a dezvăluit din tainele navigaţiei. Nu ţin minte cum îl chema, dar mi-a rămas întipărită în memorie şi în suflet misiunea lui: căpitan de cursă lungă. Pentru colegii mei de clasă, care aveau părinţii navigatori de cursă lungă, asta însemna că, şase luni pe an, dacă nu şi mai mult, taţii erau doar aşteptare, dor şi îngrijorare. Dar pentru mine acel „de cursă lungă” a sunat ca pe un angajament asumat şi dus până la capăt.
Anii au trecut. Din sirenele vapoarelor de pe Dunăre care-mi spintecau liniştea nopţii n-a mai rămas decât amintirea. Amintire care mă răscolea când, studentă în Iaşi fiind, îmi spinteca auzul ţipătul locomotivelor. Amintire dragă, asemenea celebrului vas „Libertatea”, căruia-i, mărturisesc, îi duc dorul… dar, în sinea mea, mă bucur că n-a ajuns precum Pânzarul Moldovenesc, o epavă batjocorită.
E drept, nici marină ori marinari nu prea mai avem în Galaţi, şi cu atât mai puţin de cursă lungă. Acum mai totul pare de cursă scurtă… Şi dacă mă uit bine, şi Galaţiul îmi pare, uneori, o epavă gata de scufundare.
Iaca vine Ziua Marinei şi o sărbătorim cu jocuri marinăreşti... pe stadionul „Portu Roşu”. Nu ştiu cum o să fie cu „porcul la şcondru”, ori cu "vânătoarea raţelor" pe gazon, dar „fuga în saci”, „oul în lingură” şi „parâma” sigur ne ies! Iar piraţii n-au decât să fie unii de uscat şi să fure mireasa dintr-o gradenă a stadionului! Păi pe Faleză unde, că n-avem loc ori de Falezogaură, ori de puiul ei! Şi decât să ni se surpe malul Dunării sub tălpi, nu mai bine mergem cu distracţia la Portu Roşu? În fond şi la urma urmei, avem deja un muzeu pescăresc în pădure, de ce n-am avea şi un Festival „Fir Întins” pe stadion? Cine ştie, la anul poate pescuim peşti vii cumpăraţi direct de la hypermarket! Şi ce atâta canotci, vâslim pe uscat, în nişte echipamente aduse din sala de fitness! Exagerez? Nici vorbă! Dacă de Ziua Marinei am ajuns să ne uităm pe stadion la imagini video cu Ziua Marinei, orice e posibil! Dacă aşa vor stabili oamenii de cursă scurtă care conduc Galaţiul.
De cursă scurtă am zis? Ciudat! Că dacă mă uit în politica gălăţeană, văd doar preşedinţi de cursă extrem de lungă: Eugen Durbacă, Victor Paul Dobre, Dan Nica… Păcat, însă, că la umbra lor pre(a)lungă n-a crescut niciun vlăstar politic destoinic, ci doar iarbă grasă şi ceva ciulini! Politicieni care, ciudată treabă, ştiu doar cursa scurtă către interesele de partid ori proprii! Iar lungi le sunt doar promisiunile de relansare economică a Galaţiului… Nişte „Yesmen”-i, veşnic de acord cu orice le-ar cere liderul. Chiar şi în pofida bunului simţ! Iar desfiinţarea Consiliului Judeţean şi proxima desfiinţare a Consiliului Local al oraşului sunt doar mici şi imediate exemple.
Şi-atunci de ce să ne mai întrebăm de ce se scufundă Galaţiul? Pentru că n-are OAMENI de cursă lungă!
