În urmă cu 16 ani, Gabriel Oprea îşi susţinea, la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, teza de doctorat. Coordonator îi era Ion Neagu, fost senator social-democrat şi avocat în al cărui portofoliu de clienţi s-au aflat nume precum Adrian Năstase şi Dan Ioan Popescu. Parcursul profesional al lui Oprea a cunoscut de atunci doar suişuri, până ce jurnalista de investigaţii Emilia Şercan a dezvăluit, în iulie anul trecut, faptul că în întreaga teză de doctorat a lui Oprea nu se regăsea nici măcar un citat încadrat între ghilimele. Cu alte cuvinte, toate paragrafele lucrării "Plângerea prealabila - perspectivă istorică" (titlu care de asemenea ar merita o analiză separată - n.r.) apăreau ca asumate de Gabriel Oprea, fără niciun citat preluat din sursele bibliografice.
Concluziile pe care le formulase Emilia Şercan, în ancheta sa, au fost confirmate, în urmă cu două săptămâni, de experţii Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). În ciuda evidenţelor, Gabriel Oprea nu pare însă dispus să părăsească scena acestui circ al penibilului, anunţând, pe Facebook, că lucrarea sa de doctorat respectă toate normele academice. În consecinţă, fostul vicepremier a depus, miercuri, la Ministerul Educaţiei, o contestaţie vizavi de verdictul CNATDCU. Ministerul are acum la dispoziţie zece zile pentru a da un răspuns, însă Oprea a anunţat deja că, dacă verdictul de plagiat se va menţine, este dispus să meargă în instanţă pentru a-şi căuta dreptatea.
Având în vedere reputaţia de care se bucură noul ministru al Educaţiei, Mircea Dumitru, concluzia ministerului este de pe acum mai mult decât evidentă. Cu toate acestea, Gabriel Oprea ţine să se facă de râs, cu obstinaţie, până la capăt. Dacă nu ar fi vorba de un fals intelectual cât casa, perseverenţa lui Oprea ar putea fi chiar de invidiat. Dincolo de ridicolul întregii situaţii, modul în care acţionează fostul şef al UNPR nu este tocmai surprinzător. Atitudinea sa este normală, dacă ţinem seama de plasa de lichele care întreţese anturajul din care face parte.
Oprea nu doar că a plagiat, ci a fost ani buni girantul unui sistem de furt intelectual în mediul academic. În calitatea sa de coordonator de doctorate, fostul vicepremier a făcut din acest tip de fraudă o normă. Se poate întrezări astfel că generalul Oprea este doar un exponent al unui sistem universitar putred. Să fie oare doar o coincidenţă nefericită faptul că Guvernul României a fost condus, timp de mai mulţi ani, de doi plagiatori, unul deja dovedit - Victor Ponta, altul pe cale de a fi dovedit? Sau aceasta este tocmai măsura care ne arată la ce grad de ticăloşire a ajuns societatea românească?
Proaspăt numitul ministru al Educaţiei a stârnit rumoare în rândul opiniei publice în momentul în care a spus că va refuza să rămână coleg de cabinet cu şeful de la Interne, Petre Tobă, în cazul în care se va confirma că lucrarea de doctorat a acestuia este un plagiat. În condiţiile unei societăţi normale, acest anunţ ar fi de la sine înţeles. La noi, însă...
Ceea ce îi lipseşte cu desăvârşire lui Gabriel Oprea este chiar şi cel mai elementar simţ al măsurii. Nu a avut măsură nici atunci când şi-a însuşit fraudulos un titlu academic, nici atunci când s-a purtat la Ministerul de Interne ca boierul pe propria moşie şi nici când e vorba să persevereze în propria minciună. Într-o societate în care recunoaşterea greşelii este privită drept o slăbiciune, însă, generalul Oprea are toate şansele să rămână în prim planul vieţii publice mult timp de acum înainte.
