Potrivit statisticilor şi datelor oficiale, aproape 5.000 de români şi-au exprimat, în ultmii doi ani, în mod oficial, dorinţa de a vota prin corespondenţă. Fac referire, aici, la românii plecaţi în străinătate, nicidecum la cei de acasă, cărora, de multe ori, le este uşor lene să iasă din case pentru a merge la urnele de votare situate la cel mult cinci minute de mers pe jos din propriul fotoliu.
M-am gândit şi, ca mine, probabil, s-au gândit mulţi alţii, că după primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2014, când mii de români din diaspora au stat la cozi interminabile pentru a-şi exprima opţiunea pe buletinul de vot, mulţi se vor înghesui să profite de pe urma legii votului prin corespondenţă. Ei bine, asta nu s-a întâmplat şi, drept urmare, guvernul ia în calcul modificarea legii, astfel încât să se creeze mai multe secţii de votare în afara graniţelor. Măcar de s-ar face şi alea, tot ar fi bine.
Dar, să revenim la titlu, pentru că de la el am plecat. În 2014, în ziua primului tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din România, facebookul vuia de personaje care urlau din toţi rărunchii tastaturilor că este necesar votul electronic, votul prin corespondenţă, votul de la distanţă, orice, numai să nu mai fie cozi. Nu s-a luat în calcul, însă, de către Guvern, că mulţi dintre românii cu drept de vot ar prefera să nu se ridice deloc din fotoliu. Ci, mai degrabă, cu berea în mână, cu bolul de chipsuri aproape, cu televizorul deschis pe vreun program de desene animate, ar prefera să voteze la fel de simplu cum dau like pe facebook. Un click şi gata. Şi, dacă situaţia nu se aplică la mare parte din cei ce formează diaspora, atunci sigur se aplică la cei din interiorul ţării, mai ales de prin Galaţi, care au dovedit şi la ultimele alegeri locale că parcurgerea drumului până la secţia de votare este o adevărată corvoadă, nicidecum o obligaţie civică. Şi-aşa, la ce bun atâta simţ civic? Seminţele "merge" oricum.
Vorbind la modul cel mai serios acum, este trist că o lege în aparenţă bună, care le-ar fi permis românilor din străinătate să voteze fără să se deplaseze la secţia de votare, de multe ori situată la zeci, poate chiar sute de kilometri de domiciliul lor, nu are succes mai mare. Din punct de vedere statistic, doar în Italia şi Spania sunt câteva milioane de români, ca să nu mai vorbim de ţări unde numărul cetăţenilor români depăşeşte câteva zeci de mii. Ei bine, dintre aceştia, doar 2.300 de români din Spania, vreo 1.000 din Italia şi încă vreo 200 din Franţa şi Germania vor să voteze prin corespondenţă. Plus câte unul sau doi prin alte 11 ţări. Cifre foarte mici, dacă ne gândim cât de tare s-a bătut apa-n piuă pe acest subiect acum doi ani, când cozile aveau sute de metri şi peste 1.000 de persoane, indiferent de ora la care le priveai.
Dar, cine ştie, poate aşa îi place românului, să stea la coadă. Ori, dacă nu îi place, i-a intrat atât de tare treaba asta în ADN încât nu i-o mai scoate nimeni. La urma urmei, nu degeaba se zice că România este, încă, o ţară cu reminiscenţe comuniste. Iar coada este una dintre acele rămăşiţe ale unui regim care, în mod oficial, a apus acum 26 de ani.
