"Noi, şi când umblăm desculţi, tot purtăm pinteni!", îi zicea mai demult un “polac” din lumea afacerilor unui gălăţean din aceeaşi branşă. La Săptămâna regiunilor şi oraşelor, tocmai încheiată la Bruxelles, "am fost doi români timizi, într-o mare de polonezi, eu i-aş spune o haită, venită după bani, le lipseau doar sacii ca să-i ducă acasă", îi declara primarul Reşiţei corespondentului TVR.
Din vreo 5.000 de europeni interesaţi nu să soarbă din berea „Chimay”, ci fonduri europene, doar doi români? Şi, evident, niciun gălăţean. Un expert în politici europene citat de TVR, Graţian Mihăilescu, explica: „Nu există implicare şi deschidere din partea administraţiei. Dacă am avea birouri de reprezentare regională, dacă administraţia publică locală ar fi implicată şi prezentă la Bruxelles, s-ar putea face mult mai multe proiecte, nu doar pe fondurile structurale din ţară, ci şi pe fondurile UE oferite direct de la Bruxelles”.
Uite, domnule, că iar reinventăm roata! Păi, îmi amintesc, pe vremea când preşedinte CJ era şeful Camerei de Comerţ gălăţene, Dan Lilion Gogoncea, acesta pusese problema închirierii unui birou la Bruxelles sau angajarea unui expert care să lucreze acolo măcar cu jumătate de normă. Preşedintele CJ considera că nu trebuie să faci economii când întăreşti economia. El este şi cel care a propus sistemul cofinanţării proiectelor localităţilor din judeţ, în locul vechii distribuiri arbitrare, sistem aplicat apoi peste tot în ţară.
România are nevoie şi de o nouă organizare teritorială pentru a reuşi să absoarbă eficient, susţinea, în decembrie trecut, acelaşi corespondent TVR, Lucian Pîrvoiu, citând raportul Adunării Regiunilor Europene. Noi nu reuşim regionalizarea, s-a încercat numai sub dictaturi (pe vremea lui Dej, Regiunea Galaţi înghiţise judeţul Brăila şi nordul judeţului Tulcea, iar în timpul lui Carol al II-lea, Ţinutul Dunărea de Jos cuprindea zece judeţe), şi rămânem organizaţi după o lege din ´68!
Dar, „cum e sacul, şi peticul!” Ţara nu soarbe, Galaţiului nici nu-i picură!
„Viaţa liberă” a publicat ieri o listă întreagă de fonduri europene pierdute de Galaţi. Ba, la unele, cofinanţarea noastră, în loc să fie de doi la sută, a trecut de 50 la sută, mai mult decât a dat Bruxellesul! Şi iată cum, din cauza întârzierilor de tot felul, gălăţenii au cofinanţat nu cu vreo 380.000 de lei, aşa cum trebuia, ci cu peste 4,6 milioane de lei!
Aici avem tradiţie! Ne pricepem să pierdem dintotdeauna... Multe clădiri şi fabrici din istoria gălăţeană abia s-au ridicat, cu pauze, în ani şi ani; ultima - viitoarea Primărie!
Uzina de apă din Galaţi a fost construită în 1872 de o firmă englezească, cheltuielile urmând să fie recuperate din exploatare. Dar, în această primă uzină de apă din România în sistem centralizat, britanicii impuneau preţuri nepopulare. „Uzina hidraulică”, scria profesorul Gh. N. Munteanu Bârlad, a „iscat neînţelegere între comună (oraş, administraţie - n.r.) şi compania engleză a apelor, pentru fixarea de taxe în consumul apei de orăşeni”. Proces! În 1925, se hotăra ca statul şi oraşul să dea aproape 18.000 de lire sterline. Tergiversările au reclamat însă şi cinci milioane de lei în plus. „Oraş fără noroc!”, scria profesorul.
