A curs multă cerneală pe tema vinovăţiei în accidentele rutiere mortale provocate de indivizi care nu ar fi avut voie să se urce la volan din diverse cauze: fie de boală, fie de alcool, fie de droguri, fie în lipsă de permis, toate aceste circumstanţe au fost catalogate de multe voci ca forme de intenţie, atâta vreme cât au fost cunoscute de împricinat. Adică tu te urci la volan ştiind că nu ai voie din pricini enumerate mai sus şi indirect îţi asumi riscul că eşti un pericol pentru ceilalţi. Şi ghinion, o comiţi. Eşti în culpă? Legal da, moral, nu. Dar legea şi moralitatea nu merg întotdeauna mână în mână şi cele ce rămân scrise într-un dosar şi mai apoi într-o sentinţă judecătorească sunt sfinte. Şi uite aşa am fost martori la cazuri devenite precedente în practica judiciară: Huidu, Păunescu, posibil Oprea în cazul poliţistului Bogdan Gigină.
Local, pe-aici pe la noi, îi avem pe ai noştri bravi. Amintim doar tragicul accident pe care un interlop cu state grele, cunoscut sub numele de Machena, l-a provocat acum aproape cinci ani la Schela. Uciderea a două femei, urmată de fuga de la locul accidentului, l-a costat pe interlop, în primă instanţă, şapte ani de puşcărie. Apelul i-a scurtat pedeapsa cu mai mult de trei ani şi uite aşa se capătă vremelnic libertatea.
Zilele acestea, un alt caz a fost tranşat pe masa judecătorilor. Beţie la volan, viteză, un poliţist aflat în misiune ucis şi un altul grav rănit, făcut praf. Iaonel Baben a murit într-o zi rece de noiembrie la Tuluceşti din cauza unui şofer turmentat, care se grăbea şi care acum, după niţel arest pe timpul judecăţii, a primit o sentinţă miloasă: trei ani cu suspendare şi ceva cheltuieli judiciare, nesemnificative în comparaţie cu miliardele ce vor trebui plătite ca despăgubiri, dar nu de el, ci de Asigurări. Pare ieftin, nu? Este! Pentru că să omori „din culpă” în România, indiferent la ce nivel şi cu câte victime, este mai puţin periculos decât furtul unei găini. Nu ştiu cum se face, dar pesemne am ajuns să punem mai puţină valoare pe vieţile omeneşti decât pe lucruri sau bani. E o practică statuată atât de bine, de suficient de mulţi ani, încât scandalul cu amnistia şi graţierea pare acum o glumă populistă. Din ciclul să facem bun făcut un lucru prost pe care l-am ridicat deja la rang de lege.
