Supravieţuitor de criză

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vrem să muncim, ciulim urechile la ştiri să aflăm că în America lucrurile au început să se mişte uşor.  Criza a stagnat peste Ocean, iar aceasta e o veste bună.

Deşi la noi nu se anunţă încă artificii pe cer, ba dimpotrivă, specialiştii spun că încă nu am văzut fundul gropii, avem speranţe că soarele va răsări din nou pe strada noastră (care încă nu s-a transformat în autostradă, deşi s-a dat de trei ori peste cap).

Suntem pregătiţi să punem umărul la resuscitarea economiei. Ar trebui să vorbim mai puţin, să ne dăm mai rar cu părerea şi să muncim mai mult.

Un filmuleţ a tot circulat pe timp de criză pe internet. El arăta cel mai bine mentalitatea de supravieţuitori, de luptători a americanilor. Un mexican fermier îşi face apariţia într-o camionetă plină de noroi pe Wall Street. Pe Wall Street, unde pe scările celor mai celebre instituţii financiare din lume stau bărbaţi în costume impecabile, cu genţi diplomat care au costat mii de dolari.  Şcoliţi la cele mai înalte universităţi din America, până nu demult rechini pe scena financiară – ei aşteaptă să primească un loc de muncă.

Apariţia mexicanului în camionetă animă mulţimea de costume impecabile. Fermierul cu pălărie de cowboy îşi scoate carneţelul. Un om de Resurse Umane pentru ferma sa! Câteva zeci de mâini flutură disperate în aer. Un supraveghetor  pentru văcari! Zeci de oameni în costume cumpărate de la cele mai scumpe firme încearcă să obţină postul.

E o imagine ce poate părea dezolantă la prima vedere. Este însă o remarcabilă dovadă a supravieţuirii. Un om obişnuit cu venituri mari, cu un standard de viaţă ridicat va şti să coboare şi din metrou cu aceeaşi demnitate cu care cobora din Mercedes. Va şti să muncească la fel de sârguincios şi într-o magherniţă la fel cum o face din biroul luxos, doar pentru că primeşte un salariu care îi asigură supravieţuirea.

Criza ne-a afectat pe toţi, pe unii mai mult, pe alţii mai puţin. Dacă avem puterea să ne adaptăm situaţiei, să acceptăm şi un job mai puţin calificat, să nu ne dăm cu capul de pereţi, schelălăind că nu am avut noroc în viaţă, ci să încercăm să găsim soluţii pentru a ieşi la lumină, înseamnă că avem mentalitate de luptători.

Noi, românii, am găsit mereu resurse să râdem de noi înşine, să facem mişto de necazuri, sperând că râsul va alunga necazurile sau că măcar vom trece mai uşor de ele.

Bancurile „de criză” au apărut chiar mai repede ca măsurile luate de Guvern pentru restructurarea sistemului bugetar. Unul dintre ele: «Dacă ai impresia că nimănui nu-i pasă dacă mai trăieşti, încearcă să nu plăteşti câteva rate la bancă!». Vedeţi? Întotdeauna există cineva căruia îi pasă!

Citit 853 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.