Dacă Legislativul ţării decide, fie prin lege, fie prin ordonanţă de guvern, vreo modificare care să aibă atingere unui proces politic aflat în curs de desfăşurare, sau care urmează să se desfăşoare în următoarele câteva luni, vai şi amar! Cei vizaţi strigă din toţi plămânii că nu este „fair”, că nu este corect să se schimbe regulile în timpul jocului.
Ca exemplu, pentru politicienii care nu recunosc această „cutumă” – şi ca să nu facă un efort prea mare de memorie – să amintim doar declaraţiile de săptămâna trecută ale premierului Emil Boc. Primul ministru a anunţat, după şedinţa de guvern, că nu se va schimba nicio regulă în privinţa condiţiilor în care o persoană poate candida la alegerile prezidenţiale. Asta, aşa, ca să nu se schimbe regulile, în timpul jocului, a explicat, clar şi frumos Emil Boc. Deşi, după doar o pauză de respiraţie, a spus că în privinţa modalităţii de vot încă se lucrează…
Ce înţelegem noi de aici, deşi acesta nu este unicul caz, ci doar cel mai recent? Că, în general, cine are puterea îşi trage spuza pe propria turtă şi, în al doilea rând, că atunci când este afectat de vreo lege nou apărută, se poate invoca principiul regulilor aplicate în timp ce jocul este în desfăşurare…
În privinţa angajaţilor din sistemul administraţiei publice locale însă, acest principiu al jocului şi regulilor sale nu se mai aplică. După cum s-a văzut ieri, la întâlnirea de la Buşteni, mai marii acestei ţări au gândit un proiect care va avea ca rezultat final disponibilizarea angajaţilor de prin primării şi consilii judeţene.
Fiecare localitate va avea un număr maxim de angajaţi la primărie sau CJ, în funcţie de numărul locuitorilor. Ca să fim mai exacţi – fiecare primărie sau CJ va avea un alt număr de angajaţi, în funcţie de numărul locuitorilor, pentru că şi până acum a existat o legislaţie în privinţa schemelor de personal, după rangul fiecărei localităţi (socotit funcţie de numărul de locuitori).
Deci, trecând peste faptul că ieri, la Buşteni, nimeni nu a inventat roata, mai trebuie să sesizăm ceva: rapiditatea cu care Guvernul reacţionează (încă o dată) pozitiv la sugestiile preşedintelui-jucător. Care şi-a exprimat clar opinia pentru reducerea de personal din administraţia locală, în locul trimiterii salariaţilor în concedii fără plată.
Şi nu au trecut decât câteva zile şi iată că primarii şi preşedinţii de consilii, vor trebui să se apuce să calculeze cam câţi salariaţi mai au voie să ţină la treabă, conform principiului „guvernul măsoară, primarii taie”.
Este o cu totul altă poveste cea în care bugetarii care vor fi daţi afară îi vor da în judecată (şi, foarte probabil, vor câştiga) pe primarii şi preşedinţii de CJ, urmând ca aceştia să mai şi plătească daune – tot de la bugetul local! –, potrivit principiului descentralizării „unul face, altul trage”.
Ce au uitat toate acele minţi luminate care decid, aşa, deodată, să schimbe regulile jocului, în timpul său, este încă un aspect: reducându-se cheltuielile din administraţia publică locală, la stat vor rămâne salariaţii cel mai slab pregătiţi (pentru că oamenii capabili îşi vor găsi, probabil, de lucru, în domeniul privat), dar şi cei mai disponibili să primească mici atenţii, menite să le rotunjească bugetele diminuate. Desigur, vor fi şi excepţii – acei salariaţi dedicaţi muncii, indiferent de salariu, însă câţi sunt ei?
Şi aşa se va ajunge să redescoperim, cu emoţie proletară, puterea micului cadou de dinainte de ’89 – un săpun bun, o cutie de cafea, o ţigară fină, un pliculeţ parfumat - fix în momentul în care ne pregătim să sărbătorim rotunda aniversare de 20 de ani de la căderea dictaturii comuniste...
