Să nu vă mire dacă mergând spre casă, pe strada pe care o cunoaşteţi ca-n palmă, vă sare în spate un hoţ ivit de nicăieri sau dacă, trecând strada regulamentar, vă treziţi cu botul vreunei maşini fix lângă rotulă, pentru că şoferul nu v-a dibuit la timp.
E beznă pe tot mai multe străzi din Galaţi, la ore la care nici nu te-ai gândi că te-ar putea paşte vreun pericol indisolubil legat de orele mici ale nopţii. Să mergi, ca pieton pe trotuare, să ai curajul că traversezi vreo stradă circulată cu pretenţia să fii văzut şi ocolit, sau să fii şofer şi să-şi conduci maşina orbecăind cu faza lungă, asta e viaţa de gălăţean în secolul 21. Provocare şi adrenalină, nu alta, în timp ce-i înjuri pe cei de la iluminatul public, pe cei de la primărie, pe oricine. Dar bezna nu dispare, nici după ce ai epuizat tot pomelnicul. Mai degrabă ai şansa să o păţeşti cum am scris mai sus, că la adăpostul întunericului totul devine nesigur şi posibil. Dar nu-i nimic, gălăţeanul se obişnuieşte cu toate. Şi fără apă caldă, şi fără căldură, şi fără loc de muncă, şi cu mizerie şi bălării, şi cu gropi în asfalt. De ce nu s-ar obişnui cu bezna când s-a inventat lanterna? Sau lumânarea, sau ledurile? Presimt o explozie a afacerilor cu astfel de corpuri portabile de iluminat, mai ales că ele pot face, la o adică, diferenţa între viaţă şi moarte. Vom deveni o urbe de licurici împodobiţi cu luminiţe alimentate, de ce nu, de speranţa că licitaţiile, prea târziu gândite şi logic, contestate, vor cerne până la urmă un administrator competent pentru becurile de pe străzi. Şi dacă nu, nu-i nimic! Vine Crăciunul şi dacă ghinionul contestaţiilor nu va pica şi pe licitaţia pentru luminiţele de sărbători, ne vom ilumina cu feeria promisă. Aia pentru care noi, cetăţenii urbei obscure, vom plăti vreo 1,7 milioane de lei. Până atunci, să ne resemnăm că ziua se tot micşorează, becul din colţul străzii ar putea ca într-o seară să rămână închis şi nebăgat în seamă, să conştientizăm că, în cel mai fericit caz, lumina şi implicit siguranţa oraşului va depinde de o firmă care nu s-a dat peste cap în a-şi face treaba nici în ultimul an. Şi să nu uităm trei lucruri: luminiţa portabilă, pastilele de nervi dacă ne sperie întunericul şi refrenul „nu mi-e frică, nu mi-e frică de Bau-Bau!”.
