Asumarea de coperţi

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Păi, cine să-şi asume răspunderea, dacă nu autorul celor trei legi, Guvernul? Intrăm cumva acum în UE şi trebuie finalizate la termen ultimele alinieri  legislative? Nu, însă vin alegerile, la deschiderea cărora trebuie să vedem „pachetele de legi” - nedesfăcute. Căci, odată desfăcute, ne-ar putea veni cheful să înjurăm… 

Guvernul care şi aşa conduce mai mult prin ordonanţe de urgenţă decât prin legi propuse de dumnealui şi adoptate de Parlament, ordonanţe care trec apoi târziu de tot prin mecanismele parlamentare, s-a trezit brusc să vină cu alba-neagra în Parlament: să ghicească parlamentarii dacă în pachet e alb sau negru!

„Asumare” sună foarte înţelept, aduce a curaj civic. Publicului i se pare poate ceva eroic, însă decizia nu are consecinţe. Oare, cine îşi  asumă  răspunderea pentru un pod care s-a prăbuşit? Căutaţi hoţul de ciment, pe inginerul nepriceput sau pe constructorul incapabil şi veţi constata că, în final, pentru toate, răspunde unul singur: „Aşa a vrut Dumnezeu!” Dumnezeu este silit să-şi ia răspunderea. Şi în cazul unor legi tâmpite nu va răspunde decât Dumnezeu…

La ora la care scriu, Guvernul României îşi asumă răspunderea, cu mare tam-tam, pentru lucruri de care răspundea de la sine. Nici nu mai contează dacă le iese sau nu asumarea. A trece prin Parlament cele trei legi, cu majoritate, ar însemna răspundere comună, nimeni dintre „complicii” care votează pozitiv nu-i mai poate reproşa ceva celuilalt. Votul negativ îi afectează oricum pe ambii parteneri aflaţi la guvernare.

A trebuit să descopere presa că textul unei legi, făcut pe genunchi, avea lipsă un paragraf şi două alineate dublate plus o serie de chestii care nu merg – nici măcar parlamentarii din opoziţie nu s-au deranjat să citească textele…

Oricum, dacă legile trec, nu mai contează dacă se vor aplica sau nu. Indiferent cât de tâmpite vor fi prevederile lor, acestea vor fi adaptate din mers, ca să aibă cât de cât înţeles. Sau nu vor fi aplicate deloc, aşa cum se întâmplă şi cu alte legi, cum ar fi cea a creşterii salariilor profesorilor, adoptată tot prin consens! Dar acum trebuie adoptat „ceva”, fie doar şi nişte coperte!

Pentru că, în cele trei legi de „la pachet”, o serie întreagă de prevederi sunt populiste şi nu se pot refuza public fără să pierzi la electorat. Mai ales când sindicatele pichetează afară.

Păi, dacă vorbeşti de Educaţie, cum să nu fii de acord că directorii de şcoli să nu mai poată fi numiţi politic şi ca şcolile să aibă autonomie, cum prevede proiectul de lege? Dar care partid va pune asta în practică, în loc să caute directori „apolitici” numai dintre cei care au rude în partid? 

Salarizarea unitară dă foarte bine la imagine, nu numai la criză: la fel şi execuţia caprei vecinului după ce a ta a murit de foame. Salarii mari mai mici e ceva care merge la alegători, fie ei săraci, fie îmbogăţiţi cu reflexe socialiste. Că probabil vor găsi băieţii buni de prin agenţii de familie căi de a-şi scoate pârleala cu vârf şi îndesat, iarăşi nu mă îndoiesc.

Dar a face reformă, a reduce personalul excedentar şi lefurile exorbitante, este exact treaba Guvernului, care ne-a promis că vom ieşi, ştie el cum, din criză. E sarcină de serviciu, nu trebuia pusă „la pachet”.

Măsurile trebuiau luate imediat, iar prin Parlament era necesar să fi trecut, cătinel-cătinel, lege cu lege, fără graba de a termina totul înainte de turul doi!

Atunci, de ce atâta scandal? Pentru că vin alegerile… Atâta tot!

Citit 712 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.