Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, după asumarea răspunderii guvernamentale de marţi, nu m-am simţit nici mai bine, nici mai rău decât înainte de acest mare gest al conducătorilor noştri. E drept, am fost puţin obosită, pentru că am urmărit la televizor discursurile marilor lideri politici care ne conduc.
Şi oboseala provine, drept să vă spun, din plictiseală; noroc de tinerii aceia drăguţi care au afişat, la un moment dat, la balconul Parlamentului, un mesaj antiguvernamental, de i-au săltat imediat nişte domni cu „urechelniţe”, că altfel adormeam de tot…
Ironic, nu?, să te bucuri că monotonia unei şedinţe din Parlament a fost ruptă de nişte tineri, luaţi pe sus doar pentru că au afişat un mesaj antiguvernamental. Asta, întâmplându-se într-o ţară democratică în care avem atâta libertate câtă vrem (aşa cum ne-a spus preşedintele Traian Băsescu)…
Ce seară, domnilor şi doamnelor! Dacă o ţinem tot aşa, în stilul acesta de show politic dâmboviţean, de acum înainte, programele TV ar trebui să prezinte, în locul filmelor, anunţuri gen: în această seară, episodul X… din serialul „Coaliţia moare, dar nu se predă”.
Trecând peste glumă, trebuie spuse câteva lucruri. Mai ales că, probabil, toată lumea le gândeşte. Guvernul şi-a asumat răspunderea pe nişte legi făcute „pe picior”. Adică, nişte legi necesare, utile, dar redactate într-o viteză ameţitoare şi, ca atare, nişte legi care vor fi bune de amendat, pe viitor, într-o veselie.
Am avut curiozitatea să lecturez aceste legi şi să ştiţi că informaţiile de acolo nu sunt deloc ilogice. Sunt însă multe informaţii lipsă. La reorganizarea agenţiilor guvernamentale, de pildă, se vorbeşte de diverse instituţii care se desfiinţează sau trec în subordinea Guvernului, precizându-se chiar şi posturile desfiinţate. Se vehiculează cifre de 1.092 (în privinţa Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă), sau de 920 (în cazul Agenţiei Naţionale Sanitar Veterinare).
Nimeni însă nu precizează câte posturi sunt în total, de se renunţă la atâtea şi nici nimeni nu spune dacă aceste posturi desfiinţate înseamnă sau nu şi oameni daţi afară! Pentru că atunci discuţia ia alte dimensiuni sociale, la care legea iar nu face referire…
Poveşti care se repetă şi în cazul legilor educaţiei (adoptate de Guvern, la ceas târziu, de seară, luni!) sau în cazul legii salarizării unice. În lipsa informaţiilor certe – de pe site-urile Guvernului, Parlamentului etc. – şi în prezenţa (doar) a declaraţiilor de presă înainte, în timpul şi după asumarea răspunderii, românii nu fac altceva decât să îşi consolideze neîncrederea în actualii conducători.
Politicieni care după ce pun ţara la cale pe la colţuri într-un fel, votează cu mâna pe inimă în alt fel, sau, din contră, părăsesc şedinţele, atunci când camerele de luat vederi sunt pe ei, se reîntorc în faţa naţiunii şi cu lacrimi tremurate în colţul ochilor explică că, vezi Doamne, au fost nevoiţi să adopte asumarea răspunderii, în caz contrar fiind trimişi acasă de partenerii lor de guvernare.
Trist este că toată această scenetă de doi bani, la care asistăm acum, nu este decât o repetiţie pe care o fac actorii politici pentru marea reprezentaţie din noiembrie...
