Şi eu, şi mătrăguna...(mulţi ani şi ani/lumină am mers fără oprire)...şi n-am ajuns nici când acolo (cică) unde păcatul nu e vină şi unde nu-i nici mâine, nici ieri şi nici curând!   Şi eu, şi mătrăguna...(cu-asemenea viteză!)... nu am ajuns nici unde şi n-am ajuns nici cum!... cum, când şi unde (oare) va fi s-avem adresă, dacă pe Calea asta nu merge nici un drum?   Ci (poate) sunt, dar unde-s? că nu-s în chipuire! ori nu-s pentru vederea celor ca noi, mărunţi? ...

Şi dă-i, şi luptă...(vorba lui Caragiale)...şi scrie, şi iar scrie...(cu un vraf  de cărţi alături, din care iau câte un citat deştept, care mi se pare că va frânge inima splendorii de peste drum)...şi iată ce a ieşit: "Încă de la începutul acestor umile şi netrebnice rânduri, vreau să-mi permiţi să-ţi sărut mâinile tale de ingineră harnică, să mă laşi să-ţi descriu atmosfera emoţională şi picturală în care trăiesc de când ai apărut ca o arătare în fa ...

De-a lungul şi de-a latul vremelniciei mele am dat cu pietre-n cântec, în lună şi în stele, şi am zvârlit cu flăcări în ruguri şi în rugi, şi am furat cuvinte şi lacrimi de pe cruci!   Ce-i cu atâta lună?...(i-am zis în gura mare, iubitei mele)...uite cum umblă pe cărare şi-şi târâie bocancii, pândeşte, bate-n geam şi vrea să-i spun oleacă nişte Omar Khayyam!   Ce-i cu atâtea triluri? ce-i cu atâtea stele?... (îmi tulbură iubirea, nu pot să dorm (de ele)... ...

Oare ce mai face, Doamne, doamna mea? câte rochii negre, lungi, de catifea mai îmbracă-n seară? cui le duce, oare, să le soarbă-n taină...(şi-n amiaza mare)...? cui le mai dezbracă?...oare unde sânt ochii-mi să le umble-n foşnet pe pământ?   Ce mătăsuri, oare...(când se va întoarce de sub jugul celor trei meschine Parce)... va purta spre mine...(semn că se mai poate smulge frumuseţea din singurătate şi adusă-n jertfă marelui Nimic)... ochii-mi să le umble mult pe bora ...

Coala pe care vreau să-i scriu domnişoarei inginere e lungă şi lată cât crucea nebunului. Are suprafaţa mai mare decât masa pe care o aşez. Călimara cu cerneală neagră nici nu are loc. O ţin pe scaun. Nu scriu cu stiloul, ci folosesc un condei vechi, găsit printre pătlăgele, în curte, zvârlit de nepoţii lui nea Ion. Am şi peniţe de rezervă. Am şi sugativă. Am şi inspiraţie. Am şi sângele în clocot. Gilda mă controlează de sus până jos, fizic şi chimic, sufleteş ...

(înspre domnişoara Ana Boza din Italia, cititoare de VL, la mulţi ani!)Moto: "i-a fugit izvorul/ bântuit de sete/             plânge spart ulciorul/ unde-i moromete/             nu-i mai cere apă/ nici o caravană/             vino mai degrabă/ dacă poţi fi ană"                                                     (anonim folk) Vezi să nu calci pe cicoare! vezi să nu calci pe sulfine! ia-ţi rochia ce ...

Inima mea o urmăreşte până dă colţul spre stânga, la vale, în strada Columb. Mă mai holbez puţin prin gard, numai cu un ochi, alternativ, fiindcă distanţa dintre scânduri nu-i pentru amândoi, deodată. Inima se întoarce ostenită şi inutilă. O aşez la locul ei, o dau mai încet, o rog să nu se grăbească, să nu mai sară aşa, la orice arătare superbă. Nea Ion trece pe lângă mine şi-mi spune, clătinând din cap şi din mâini, că maladiva visurilor şi pândirilor mel ...

Aşa mi-a zis: fiindcă trebuie să ajungi la capătul celălalt, vorbeşte cu drumul şi cu florile de câmp, ai grijă de inimă, să-i fie cald în lumea asta rece, care surâde strâmb! Aşa mi-a zis: fiindcă acest capăt stă dincolo de zare, trebuie, mai întâi, să ajungi în zare, unde te aşteaptă două curcubee, unul mic şi unul mare, unul de bărbat şi unul de femeie! Aşa mi-a zis: să nu-l iei pe cel de bărbat, fiindcă-i păcălitor şi ascunde rogvaiv în carâmb, are cal d ...

Stau cu chirie într-o casă lungă, pe strada Spătarului 23. Stau în camera din fund, că n-am faţă să ocup o cameră (mai) din faţă. De fapt, în odaia asta stau numai când citesc, ori când scriu, ori când dorm. Nu stau în odaie când am musafiri, fiindcă n-am musafiri. Åži nici nu vreau să am. Gazdele mele, nea Ion ÅŸi tanti Maria, nu-mi interzic să primesc musafiri ÅŸi musafire, dar cică să nu întind coarda, să nu fac zgomot, să nu dureze mult, să nu calc principiile ogrÄ ...

Moto: "uite cum trage prostul în pasăre!              (oare ăsta-i ultimul risc?)...              mă uit ca prostul şi mănânc zarzăre...              vine pasărea cu-n glonte în plisc!"                                               (anonim folk)   Doamna mea de dincolo de vreme, doamna mea de dincolo de timp... oare cine poate să mai cheme (fără tine) fata din Olimp, fata care-a fost mereu frumoasă ş ...