(numai) Am început să mă zgârii pe ochi de ciudă/ că nu este şi a mea; chiar o pândeam/ toată noaptea cum se destrăbălează/ numai cu Ioanid prin lanuri de cucută,/numai cu Nichita prin mansarde; numai Khayyam/ o trimisese demult să vină şi la mine acasă. În aşteptare, îi pregăteam lepidoptere/ şi mătăciune, măturam în fiecare zi/ până la orizont, puneam cărăbuşi pe sfoară/ şi ziceam: ad-o, Doamne, că am o lună de miere/ neîncepută, am un ochi amar şi un ochi ...

(povestea unui paşă) Senin, prin lanuri de cicoare, prin lungi floriri de păpădii, cătam povestea unui paşă abia zbucnit printre cei vii; cătam o leacă de răcoare, un fir de apă de izvor, un blid cu linte, o covaşă, o burcă, un mălai uşor; cătam un om fără de lege, cu drumul drept, cu ochiul strâmb, un cunoscut poet de seamă cu trei cuţite în carâmb, cu sânziene pe costişă şi cu femei fără cusur – un paşă care niciodată nu va să spună nevermur. Senin, prin la ...

(despre osul de zimbru proscris şi maiestuos) Toate tramvaiele mă duc la femeia pe care am cunoscut-o în spital/ când m-am cărat să-mi repare scânteia din ochiul stâng de împărat/ şi din ochiul drept de animal. Toate femeile din toate tramvaiele se uită şi surâd fraudulos/ la mine şi mi se pare că fiecare este aceea scânteietoare până la ochi şi până la os/ de împărat şi de animal frumos. Toate cuvintele pentru femeia aceea îmi cremenesc la ieşirea din cap/ şi cad aş ...

(cuvânt înainte, imediat după îngropare) Când am ajuns, nu l-am găsit acolo. Fugise? Şi atunci am întrebat pe cineva dacă nu l-a văzut cavalcadând pe zeul blestemat. Nu l-a văzut, dar i-a simţit plecarea când ceasurile toate s-au oprit, iar oamenii au plâns de bucurie că nu mai pot să aibă de murit. ...

(după gust) Desenez pe picioarele tale cuvinte lungi până la capătul celălalt al depărtării de sufletul meu; după aceea îmi aduc aminte locul cuvântului rece, cuvântului cald, cuvântului uşor sau cuvântului greu. Cuvântul rece şade pe glezne de când nu ştiam să ostenesc până la ochii tăi negri ca două nopţi fără lună; cuvântul cald aşteaptă femurând, silabisindu-se printre buni şi răi: fiecare râvneşte, dar nu vrea să spună! ...

(fără subtitlu) Poetul şi-a luat zilele şi nopţile următoare într-un sac universal. Şi le-a luat pe toate. Nu l-a văzut nimeni. Poetul nu avea nici un vecin, nici măcar un clavecin. Avea doar o pasăre strigătoare, tocmai la Nichita Stănescu strigătoare, tocmai la cerul proaspăt vopsit de ochii lui Mihai Ursachi, de ochii lui Ioanid Romanescu, de ochii lui Cezar Ivănescu, de ochii mamelor noastre, de ochii iubitelor curate şi necurate…mereu proaspăt vopsit şi sfinţit de ochi ...

(despre până) cât mai trăieşti să nu mă mai faci fir de iarbă pentru cai ştii caii pasc foarte uşor pasc mult şi bine până mor până mor ei până mor eu fără să afle dumnezeu c-au dat la toate şi la toţi patru picioare patru roţi n-am să te mai cât mai trăiesc în visul tatălui ceresc fac frunză verde fir mohor să saturi caii până mor până mor ei şi până cândva să rămână pe pământdoar umbra mea şi umbra lorstingându-se uşor uşor ...

Şcoala „Gheorghe şi Maria Taşcă” din Bălăbăneşti a instruit şi a trimis în lume foarte mulţi elevi care au ajuns şi sunt personalităţi deosebite, oameni de vârf şi de bază în această Patrie cu Dacia şi Roma la temelii. Se spune că această şcoală a dat „cei mai mulţi preoţi pe cap de locuitor”, ceea ce demonstrează existenţa unor resurse creştine fără cusur în acest spaţiu moldav.Astăzi, 5 septembrie, în şcoala despre care scriem se întâlnesc absolven ...

(scrisoare către Dorina şi Ioan Topalescu, „italieni” din România, muncitori la Roma şi cititori de „Viaţa liberă” în fiecare zi) trebuie să ai sinceritatea şi modestia păsărilor dacă vrei să-ţi fie viaţa  un simplu exerciţiu de eternitate îmi spune tata deghizat în răbdare de lebădă liniştit ca fluviul lui şolohov trece aversă de ploaie prin lanul de porumb iar păsările desenează morminte şi însămânţează viaţă între cer şi pământ ...

(şi înapoi) Vine prietenul meu şi spune: astăzi mi-am tăiat unghiile, am dat cu mătură şi cu agheasmă prin peşteră, am desenat ultimul sfânt şi am deschis uşa de la Sine.Apoi: astăzi mă uit în ochii tăi care se uită în ochii mei care se uită în ochii tăi…astăzi am înflorit o ramură de tei fiindcă ai deschis uşa de la Sine.Mai târziu: astăzi am fugit din oglindă, astăzi spăl rufele singurătăţii în familie, astăzi am bătut drumul de la sămânţă până la ...