Propagandă cu efect balistic

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Lansarea „paşnică” a rachetei intercontinentale este, pe undeva, simbolică pentru regimul de la Phenian. În fapt, chiar ziua lansării, la împlinirea a 100 de ani de la naşterea întemeietorului dinastiei comuniste nord-coreene, nu a fost aleasă întâmplător. Cultul personalităţii a construit în jurul lui Kim Il Sung o întreagă mitologie, iar lansarea cu succes a rachetei ar fi fost repede inclusă în tot acest eşafodaj propagandistic.

Din păcate pentru regimul de la Pehenian, experimentul a fost un eşec, tot aşa cum întregul sistem comunist nord-coreean este, în sine, un eşec. Eforturi umane şi materiale imense au fost risipite doar pentru a satisface vanitatea conducătorilor, o formă fără sens realizată prin înfometarea a milioane de oameni.

Eşecul este cu atât mai usturător cu cât nu este nici primul. Coreea de Nord a ratat şi în 1998, şi în 2009 lansarea unor rachete intercontinentale, iar de această dată a făcut-o şi după ce a adus drept martori ai experimentului 200 de jurnalişti străini. Asta ca să nu mai punem la socoteală „mişcarea spontană” de entuziasm a populaţiei programată după reuşita lansări… Dar în ciuda acestui eşec, nu trebuie să ne aşteptăm ca lucrurile să se oprească aici. Dincolo de dimensiunea militară a experimentului, această lansare are şi o dimensiune politică.

Practic, prin ignorarea tuturor rezoluţiilor ONU care cereau Coreii de Nord să renunţa la testele nucleare sau lansările asimilabile rachetelor balistice, devine evident că regimul nou instalatului Kim Jong-un nu va aduce nici o schimbare majoră în relaţiile cu restul lumii, o deschidere, aşa cum se spera. Dacă ar fi să mergem pe linia urmată în trecut, eşecul lansării rachetei ar trebui acoperit printr-o altă acţiune, care să glorifice puterea Coreei de Nord. În 2009, după un eşec similar a fost organizat un test nuclear.

Nu ar fi exclus ca şi acum să se întâmple la fel. Şi poate nu este întâmplător că în presă „a răsuflat” un presupus testament al lui Kim Jong-il în care acesta îndemna la continua experimentelor de obţinere a armelor de distrugere în masă, drept garanţie a securităţii. Desigur, prezenţa unor astfel de arme ar fi un factor de tensiune pentru întreaga Asie de Nord-Est, dar Phenianul trăieşte după propriile legităţi. Tot timpul are nevoie de un „duşman” din exterior, chiar şi cu riscul unui război, pentru a ţine oamenii captivi în chingile autoritarisumului.

Citit 7484 ori Ultima modificare Vineri, 13 Aprilie 2012 22:14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.