Şocul ascensiunii fără precedent a curentului de extremă – dreapta în alegerile prezidenţiale franceze va marca, fără îndoială, şi turul doi al confruntării dintre Nicolas Sarkozy şi socialistul Francois Hollande. Pentru actualul preşedinte, câştigarea unui nou mandat pare aproape o misiune imposibilă.
Electoratul de stânga nu-l doreşte din principiu. Electoratul de dreapta are multe să-i reproşeze în ceea ce priveşte gestionarea crizei economice, dar şi extravaganţele ce depăşeau eticheta cu care au fost obişnuiţi până acum la Palatul Elysee. Acum, după ce extrema-dreaptă a câştigat 18 la sută din voturi, Marine Le Penn pare să pregătească o ofensivă nu numai împotriva stângii, cât şi împotriva partidului conservator aflat în spatele lui Sarkozy.
Teoretic, săptămâna viitoare Marine Le Penn ar trebui să anunţe dacă va acorda suportul unuia dintre candidaţii din turul doi. Cel mai probabil va evita să se pronunţe în favoarea lui Sarkozy, dar nici nu va putea să-şi îndemne electoratul spre candidatul de stânga. Votul va fi probabil lăsat în seama „conştiinţei alegătorilor”, dar Le Penn nu ascunde că îşi doreşte ca Frontul Naţional să devină principala forţă de opoziţie. Mai nou, dacă prăbuşirea lui Nicolas Sarkozy se va confirma, bazate pe o eventuală implozie a conservatorilor, se fac planuri pentru relansarea unui nou partid!
Le Penn vrea o nouă formaţiune în care vectorul de extremă-dreapta să fie, dacă nu atenuat, măcar mai puţin vizibil în ochii electoratului mai pretenţios. În această situaţie, faptul că Nicolas Sarkozy susţine că nu va accepta nici o colaborare cu Frontul Naţional dacă va deveni preşedinte şi că nici un ministru de extremă-dreapta nu se va regăsi în viitorul guvern este mai degrabă o formulă de a mai atenua din accentele poate prea radicale din campania electorală de până acum. Ţinta este electoratul de centru-dreapta ce a votat în primul tur cu alţi candidaţi, în această direcţie fiind o marjă de aproape 20 la sută din voturi. De principiu, declaraţia lui Sarkozy este oricum binevenită în condiţiile în care în ţări precum Italia sau Olanda partidele radicale au ajuns să aibă un cuvânt greu de spus pe scena politică. Numai că, până la planurile de reconfigurare a dreptei franceze, se anunţă o victorie a socialiştilor.
Dar ciclul politic nu se opreşte aici, iar alegerile legislative din iunie ar putea încheia destul de repede perioada de miere a stângii.
