Nicoleta Ioniţă, Elena Tudorache, Luminiţa Stoian, Maria Ciuchină, Mihai Vasiliu şi Cezar Gaiu au „absolvit” CNVA-ul, după zeci de ani carieră didactică
Emoţii, lacrimi de bucurie şi de tristeţe, flori şi baloane. Elevii claselor a XII-a de la CNVA erau ieri înveşmântaţi în robe şi zâmbete festive. Mai emoţionaţi decât toţi erau însă cei şase profesori care, după zeci de ani de carieră exemplară în care au înscris sute, poate chiar mii de elevi pe traiectoria excelenţei, au fost somaţi să se înscrie pe lista „absolvenţilor”, deşi, se putea clar citi în ochii lor că şi-ar fi dorit să mai rămână.
„Nu voi putea trăi fără să fiu profesoară de engleză”
Directorul Vasile Ciuchină, i-a chemat pe rând pe fiecare dintre cei şase dascăli pentru a le înmâna o diplomă de excelenţă: „Dacă aş fi din nou elev, pe Nicoleta Ioniţă mi-aş dori-o dirigintă şi profesoară de engleză”. Emoţionată şi cu lacrimi în ochi, cea care a format sute de vorbitori de limbă engleză şi i-a îndrumat spre cariere academice la universităţi de prestigiu a spus: „În 37 de ani, zilnic am învăţat să fiu profesoară şi mi-am propus să învăţ ceva la engleză. Nu cred că voi putea trăi fără să fiu profesoară de engleză în fiecare zi”. La rândul său, Elena Tudorache a declarat: „Limba română nu poate fi trădată, nici elevii de excepţie de la acest colegiu”. Luminiţa Stoian a încercat să risipească nostalgia şi i-a îndemnat pe toţi să trăiască prezentul ca pe un dar, în timp ce Maria Ciuchină a mulţumit colegilor şi elevilor pentru anii frumoşi.
„Va trebui să mă mai suportaţi bântuind pe aici”
Mihai Vasiliu, cel atât de sigur când vine vorba de excelenţă în fizică şi de descoperit talente şi minţi sclipitoare, îşi pierduse ieri cu totul graiul de emoţie. Este cel care a „produs” sute de olimpici în cei 45 de ani de carieră, dintre care 29 au fost în CNVA.
Ultimul a fost chemat la rampă fostul director şi inspector Cezar Gaiu – cel despre care Vasile Ciuchină a spus că a fost în stare să aducă în CNVA, „luna de pe cer, cu tot cu Luceafăr”. El pare şi cel care a „absolvit” destul de greu: „Am intrat în CNVA la 7 ani şi acum sunt nevoit să plec la 65, după ce am lipsit de aici doar vreo 16 ani. CNVA-ul a fost destinul şi norocul meu. Va trebui să mă mai suportaţi, probabil, şi alţi câţiva ani, bântuind prin preajmă”.
După ce s-au strigat lungi liste de premianţi, aproape fiecare elev de clasa a XII-a primind diplome, caschetele de absolvenţi au zburat în aer, odată cu toate speranţele începuturilor frumoase de drum. Cei şase profesori, la fel ca şi cei dinaintea lor, vor continua să fie în fiecare zi o lecţie pentru foştii învăţăcei, le vor străjui reuşitele, îi vor ghida să treacă peste slăbiciuni, pentru că excelenţa nu poate ieşi la pensie.
