Al treilea tur la Paris

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Franţa a trecut la sfârşitul săptămânii trecute prin ceea ce mulţi au considerat a fi „al treilea tur” al… alegerilor prezidenţiale. Desigur, Francois Hollande a reuşit în urmă cu o lună de zile să-l învingă pe Nicolas Sarkozy, dar dincolo de fotoliul de la Palatul Elysee, miza campaniei prezidenţiale a fost şi viitorul raport de forţe între partidele de stânga şi cele de dreapta.

Chiar dacă au fost înfrânţi în prezidenţiale, conservatorii lui Nicolas Sarkozy au ocazia să-şi ia revanşa în alegerile legislative şi, cel puţin la modul declarativ, se arată decişi să lupte până la capăt pentru fiecare mandat pus în joc.

În fapt, conservatorii luptă pe două fronturi politice. Partidele de stânga reprezintă, desigur, adversarul tradiţional, dar acum conservatorii trebuie să facă faţă şi asaltului partidului de extremă dreapta al lui Marine Le Pen.  Primul tur al alegerilor lasă deja să se întrevadă cum va arăta viitoarea configuraţie a Adunării Naţionale franceze.

Socialiştii şi aliaţii din zona de stânga a eşichierului politic au câştigat în jur de 46 la sută din voturi, ceea ce le  oferă o bună perspectivă nu numai pentru turul doi, ci şi pentru asigurarea unui majorităţi parlamentare. La aceasta a contribuit şi faptul că, până în prezent cel puţin, Francois Hollande a reuşit să-şi intre destul de repede în rolul de preşedintele al Republicii. El a demarat deja primele negocieri în chestiuni sensibile, precum pactul fiscal european, reuşind să formeze la nivel comunitar o coaliţie destul de solidă în favoarea completării planurilor de austeritate şi disciplină bugetară cu un pact dedicat creşterii economice.

O astfel de iniţiativă vine şi în întâmpinarea celor mai mulţi dintre alegătorii francezi, din ce în ce mai ostili faţă de politicile de austeritate. Aşa se explică, poate, şi faptul că audienţa de care s-a bucurat partidul lui Marine Le Penn, care a capitalizat până acum o bună parte din nemulţumirile populaţiei, a obţinut de această dată un scor de doar aproximativ 14 procente, cu patru procente sub scorul de la prezidenţiale.

Acesta ar putea fi un semnal că ascensiunea curentului de extremă-dreapta, cel puţin deocamdată, a fost stopată, iar aceasta este o veste bună inclusiv pentru conservatori. Dar chiar şi în aceste condiţii, nu trebuie pierdut din vedere că, faţă de alegerile din 2007, Frontul Naţional a crescut cu zece procente. Prin urmare, partidele moderate trebuie să caute metode mai bune pentru a convinge electoratul că problemele care îl preocupă pot fi rezolvate şi altfel decât prin acţiuni radicale.

Evoluţia legislativelor din Franţa este urmărită cu atenţie şi de celelalte ţări europene, unele dintre ele confruntate, de asemenea, cu o recrudescenţă a curentelor extremiste, fie ele de stânga sau de dreapta. Rezultatele din Franţa demonstrează, totuşi, că un sistem democratic matur are capacitate de a preveni derapajele radicale. Dar acest lucru nu depinde numai de cetăţeni, ci şi de răspunsul pe care întreg spectru politic înţelege să-l dea la problemele ridicate de electorat.

Citit 5208 ori Ultima modificare Luni, 11 Iunie 2012 13:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.