- Profesoara Nicoleta Crînganu – inspectoare de specialitate la limba şi literatura română - este cea care ne-a oferit modelul de rezolvare a subiectului propus de MECTS
Subiectul I
Citeşte cu atenţie textul următor:
„Bunicul... Ce icoană sfântă a credinţei în clipele de pocăinţă!... Bunica... Ce izvor de alintare pentru noi, în avântul nebuniilor noastre copilăreşti!...
Când eram mic, amândoi trăiau; şedeau alături de noi; curţile răspundeau una într-alta printr-o portiţă ascunsă în mărăcini în fundul grădinii. Când mă bătea mama, eu fugeam la bunicul, sora mea la bunica.
Nu mai ştiu de câte ori s-a repetat scena aceasta; în odaia bunicului, eu, potolit din plâns, cu o mână în buzunar pipăind gologanul* de la el, cu cealaltă pe genunchiul lui, căutând să-i iau mâna să i-o sărut... Alături, sora mea, mai mică, mai răutăcioasă, suspinând încă de durerea urechelei* din care abia scăpase... Se auzeau cheile de la brâul bunichii*, zdrăngănind; apoi zgomotul cutiei de la scrin, deschisă şi... restul îl ghiceam: bunica avea cofeturi* – leacuri lacrimilor noastre. În sală ne întâlneam amândoi fraţii:
− Ţie ce ţi-a dat?
− Dar ţie?
Aveam şi unul şi altul obrajii pătaţi de lacrimi, şi totuşi parcă nici nu plânsesem. Atât ne ardea acum de darurile căpătate, de schimbul ce aveam să facem, pe urmă, cu lucrurile. [...]
Se apropia Sfânta Maria, ziua darurilor. În ajun amândoi fraţii stam în grădină, gânditori, îngrijoraţi. […] Crescusem, şi obiceiul tot nu se schimbase. Bomboanele, lirele* strălucitoare, hainele noi ne-ar fi umplut de acelaşi farmec şi acum, la doisprezece ani, ca şi în anii ceilalţi. […]
Dinspre grădina bunicului venea un zgomot uşor de paşi. Ne uitam pe furiş prin gard. Încet, bătrânul se plimba printre gutui, cu ochii mai mult pe sus, uitându-se la roade. Pomii erau încărcaţi. Dar simţeam că nu acolo îi era gândul, ci aiurea, căci uneori căta prea mult în aceeaşi parte şi tresărea aşa deodată, ca din somn, fără ca măcar o frunză să se clatine. Parcă presimţea că suntem pe aproape, căci ne striga încet pe nume”.
(I. A. Bassarabescu, „Iertarea”)
*gologan – s.m. (în trecut) monedă de aramă (în valoare de 10 bani)
*urechelei – urechelii
*bunichii - bunicii
*cofeturi – s.n. diverse sortimente de bomboane, de zaharicale
*liră/ lire – s.f. (aici) monedă turcească de aur
A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
1. Transcrie, din fragmentul dat, un cuvânt derivat, un cuvânt compus şi un cuvânt obţinut prin conversiune.
2. Explică rolul semnului exclamării în structura: „Ce icoană sfântă a credinţei în clipele de pocăinţă!”
3. Menţionează un epitet şi o metaforă din fragmentul dat.
4. Precizează două moduri de expunere din fragmentul dat.
5. Prezintă, în maximum 50 de cuvinte (aproximativ cinci rânduri), semnificaţia secvenţei:
„şi… restul îl ghiceam: bunica avea cofeturi – leacuri lacrimilor noastre”.
A.1. conform baremului: copilăreşti (cuvânt derivat), dinspre (cuvânt compus), aceasta (cuvânt format prin convesiune). Se acceptă orice rezolvare corectă.
A. 2. În propoziţia dată, semnul exclamării marchează propoziţia exclamativă, sugerând emoţia vorbitorului. Pe lângă rezolvarea prevăzută de barem, se mai poate sublinia şi expresivitatea textului, legată tot de emoţia transmisă de vorbitor.
A. 3. Exemple de epitete : « răutăcioasă (din barem), strălucitoare ; metafore : icoană sfântă a clipelor noastre de pocăinţă, izvor de alintare, leacuri lacrimilor noastre.
A. 4. Exemplu: descrierea, dialogul, dar baremul prevede şi naraţiunea.
A. 5. Secvenţa ”restul îl ghiceam:bunica avea cofeturi - leacuri lacrimilor noastre”, sugerează repetitivitatea acţiunilor bunicilor de a-şi alinta nepoţii, de a-i linişti atunci când plângeau, oferindu-le bomboane. Se sugerează naivitatea şi puritatea copilului care se « vindecă » de lacrimi, primind dulciuri. Secvenţa transmite sentimente de nostalgie, într-un limbaj expresiv, din care nu lipseşte metafora – leacurilor lacrimilor noastre, încărcând artistic întregul fragment.
B. Redactează o compunere de 80 – 150 de cuvinte (10 – 15 rânduri) în care să caracterizezi un personaj din fragmentul citat. În compunerea ta, trebuie:
− să prezinţi două trăsături ale personajului ales;
− să ilustrezi cele două trăsături cu exemple adecvate, selectate din fragmentul citat;
− să redactezi un conţinut adecvat cerinţei formulate;
− să respecţi limita minimă de spaţiu indicată.
Rezolvare:
Se poate alege fie bunicul, fie bunica sau sora, fie chiar personajul-narator, ultimul fiind mai dificil de caracterizat de către elevii clasei a VIII-a. Totuşi se pot observa suficiente trăsături. Noi vom opta pentru bunica, personaj caracterizat direct, printr-o metaforă: bunica este "izvor de alintare", lucru sugerat şi de faptul că, atunci când primeşte corecţia din partea părinţilor, sora aleargă la bunica. Dărnicia şi dragostea ei pentru nepoţi, sugerată de dulciurile cu care îi împacă, rămân repere ale personalităţii femeii, nu doar la vârsta copilăriei, ci şi la maturitate, când amintirile o învăluie într-o lumină nostalgică.
Ceea ce se poate citi aici este o schiţă conţinând câteva repere fundamentale. Compunerea trebuie să aibă însă structura specifică : introducere (câteva elemente legate de importanţa personajului în text), cuprins, încheiere (care pot să conţină, spre exemplu, modalităţile de caracterizare).
Subiectul al II-lea
Citeşte cu atenţie textul următor :
"Oraşe mari, oraşe mici. Mulţi sunt fascinaţi de marile oraşe. Şi eu. Dar când ajungi într-un oraş mic, cum este Arras, în nordul Franţei, şi trăieşti acolo o jumătate de an, fascinaţia nu mai e fuga „turismului cultural”, ci o incredibilă revelaţie progresivă: această cea mai veche aşezare atestată din Franţa oferă spectacolul patrimoniului său religios, istoric, cultural, artistic ca şi cum trecutul abia aşteaptă să încurajeze un prezent posibil pentru locuitorii şi turiştii săi. [...] Între două cursuri de apă, dublu milenarul oraş conservă şi dezvoltă un patrimoniu extraordinar. Esenţial, un oraş din epoca Luminilor, Arras e un leagăn al culturii şi legendelor, al disputei între subteran şi suprateran. Fiecare stradă te duce, în câţiva metri, fie spre o grădină, spre o statuie, spre un scuar* care are istoriile sale. [...] Cultura Arrasului le păstrează urmele, tot astfel cum colecţiile Muzeului de Artă, mediateca*, fondurile de documente, anticariatele, serbările oraşului sau ale regiunii Nord-Pas de Calais.”
(Marian Popescu, Oraşul lui Robespierre, în ziarul Adevărul literar şi artistic)
A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
1. Formulează câte un enunţ în care să indici următoarele elemente referitoare la textul dat:
− autorul textului;
− zona în care este situat oraşul Arras;
− ce reprezintă acest oraş pentru Franţa.
2. Scrie titlul articolului din care este extras fragmentul şi titlul publicaţiei în care a apărut acesta.
3. Notează litera corespunzătoare răspunsului pe care îl consideri corect: În fraza: „[…] trecutul abia aşteaptă să încurajeze un prezent posibil pentru locuitorii şi turiştii săi”, propoziţia subordonată este:
a. atributivă;
b. completivă directă;
c. circumstanţială de cauză.
4. Precizează valoarea morfologică şi funcţia sintactică pentru fiecare dintre cuvintele subliniate în text: trăieşti, trecutul, săi.
B. Alcătuieşte o compunere de 80 – 150 de cuvinte (10 – 15 rânduri) în care să descrii un oraş pe care l-ai vizitat/despre care ai citit.
În compunerea ta trebuie:
− să prezinţi două caracteristici ale oraşului vizitat/despre care ai citit;
− să foloseşti un limbaj expresiv în descrierea oraşului;
− să redactezi un conţinut adecvat cerinţei formulate;
− să respecţi limita de spaţiu indicată.
A. 1. Autorul textului este Marian Popescu. Arras este situat în nordul Franţei, fiind cea mai veche aşezare atestată în Franţa. Oraşul reprezintă un spectacol religios, istoric, cultural şi artistic, leagăn al culturii şi legendelor, al disputei între subteran şi suprateran.
A. 2. Titlul articolului este Oraşul lui Robespierre, publicaţia fiind Adevărul literar şi artistic
A. 3. b
A. 4. trăieşti - verb predicativ, predicat verbal ; trecutul - substantiv comun simplu, subiect, săi - adjectiv pronominal posesiv, atribut adjectival.
B: Rezolvarea este individuală. Recomand citirea cu atenţie a cerinţei. În cazul acestui subiect, elevii vor descrie un oraş (nu alt spaţiu), vor folosi un limbaj expresiv (figuri de stil, spre exemplu), vor inventaria elemente din oraşul vizitat sau despre care au citit, le vor descrie etc. Compunerea va avea aceeaşi structură ca şi la prima parte a subiectului: introducere (care poate să cuprindă circumstanţele în care a fost vizitat sau în care s-a citit despre oraş), cuprins (recomand organizarea spaţială - pentru descriere, cronologică - pentru naraţiune), încheiere (concluzie sau exprimarea unor sentimente).
