Două englezoaice, două daneze şi trei suedeze au sosit lunea trecută la Şcoala Postliceală Sanitară „Carol Davila” din Galaţi, într-un schimb de experienţă devenit tradiţional în cadrul European Nursing Module, din care şcoala gălăţeană face parte. Elizabeth Katy Philips şi Philippa Ruth Coy, din Marea Britanie, Mia Lindberg Jensen şi Maria Fris Jensen, din Danemarca, Emma Solweig Lundwall şi Elen Maria Magnusson, din Suedia, au mărturisit că nu ştiau înainte nimic despre România, cu excepţia lui Dracula - şi faţa li s-a luminat la ideea că îi vor vizita castelul - o atracţie de care oficialii români s-au ruşinat în trecut, dar e, iată, la fel de dorită precum Disneylandul.
S-a dus deja vorba...
Au vorbit mai mult despre cele trăite în sistemul de sănătate românesc. Le-a plăcut, de pildă, din ce au vizitat, Spitalul CFR şi Asociaţia filantropică „Vasile cel Mare”. Personalul Căminului de bătrâni „Sf. Spiridon” a fost foarte amabil cu ele, la Spitalul de Pediatrie „Sf. Ioan” au prins un singur caz, dar li s-a părut interesant. De ce au ales România pentru schimbul de experienţă? Au vrut să vadă o ţară foarte diferită de ţările lor. Philippa are mulţi prieteni care au fost deja în ţara noastră ca voluntari şi i-au stârnit curiozitatea povestindu-i despre oamenii şi obiceiurile de pe la noi, ”foarte diferite întru totul”. Ar putea acum recunoaşte un român printre alţii? Nu după aspect, ci după gesturi: suntem amabili, binevoitori, vrem să ajutăm. Foarte politicoase, au evitat să-mi mărturisească şi aspecte deranjante. S-au mirat doar că avem autobuze de toate mărimile şi aşa de aglomerate.
Asistentele-infirmiere şi stricta specializare
Fetele vor pleca acasă cu diplome şi experienţa de aici va conta la CV. Cum au făcut practică şi în ţara lor, au constatat că la noi asistentele medicale şi nu medicii, ca la ei, fac injecţii şi dau pastile, iar medicul le cere uneori opinia; la ei, fetele fac şi treaba infirmierei de la noi: spală şi îmbracă bolnavul, îl hrănesc şi îl informează pe medic despre starea bolnavului între vizite. Nivelul de pregătire a asistentelor la noi e însă similar cu cel din ţările lor. Doar una singură, Elizabeth, s-ar arăta dispusă să se angajeze, la o adică, la noi: la Spitalul de Pediatrie. La ei, asistenţii nu termină cu specializări în medicină generală, ci în domenii înguste, ca ATI, cardiologie, boli dermatologice şi numai în acelea sunt angajaţi.
Imaginea Galaţiului, cu sinceritate? Este foarte diferit, dar cică le-a plăcut. Deşi are clădiri „puţin în urmă” faţă de Danemarca de pildă. Acasă au tehnologie care le permite să-şi folosească mai puţin mintea, spun ele. Şi au aşteptat mai mult decât acasă, ca să intre „în pâine” la locul de practică. Suntem mai relaxaţi decât ei, doar în trafic mai nervoşi.
