Renumitul profesor Mihai Vasiliu s-a stins din viaţă, azi dimineaţă, în urma unui atac cerebral. Fără Domnia sa, învăţământul gălăţean va fi mult mai sărac în valori. Va continua să trăiască în fiecare vis pe care l-a răsădit în minţile şi sufletele generaţiilor pe care le-a şcolit cu dragoste, talent şi profesionalism la cele mai înalte cote.
Cum elevii şi faptele sale vorbesc cel mai bine despre Omul şi Profesorul Mihai Vasiliu, reluăm un material publicat în ziarul nostru de Cristina S. Carp, în octombrie 2010, când pentru meritele sale deosebite primise titlul de „Profesorul anului”.
GUSTUL AMAR AL VICTORIEI
Nu a ales de la început cariera de dascăl. Dar, de cum şi-a dat seama că în România nu va putea să facă cercetare în fizică, tânărul botoşănean şi-a dorit să le îndrume paşii elevilor. „Poate vor avea mai mult noroc decât mine”, şi-a spus absolventul care a terminat primul facultatea în Iaşi.
Şi aşa s-a întâmplat: acum, foştii săi elevi lucrează în cercetare, peste Ocean, în inginerie, la firme cu renume, sau în aeronautică, în diverse colţuri ale lumii. Drumul lor împlinit a început într-o sală de clasă, la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” (CNVA), când un profesor le-a vorbit despre fizică. Profesorul Mihai Vasiliu.
Performanţe din primii an de predat
De la Botoşani, profesorul a venit direct la Galaţi. A avut ore la fostul Liceu nr. 7 (actualul Grup Şcolar „Sf. Maria”), la Liceul de Artă şi la fostul LIA (actualul Colegiu „Elena Doamna”). Din 1983, s-a legat iremediabil de Colegiul „Alecsandri”.
Îşi aminteşte cu drag de toţi elevii cărora le-a plăcut fizica, dar i-au rămas întipărite în minte numele celor care au făcut performanţă. Deşi recunoaşte că a fi profesor la CNVA este un fel de binecuvântare, Mihai Vasiliu a obţinut primul premiu I la o olimpiadă naţională cu o elevă de la LIA, Constanţa Toader.
De la CNVA, Cotiso Hanganu, Bogdan Epureanu, Florin Mingireanu, dintre foştii absolvenţi, sau Mihai Răcoreanu, actual elev, i-au adus medalii sau satisfacţia că au reuşit în domeniu. Anul trecut, Mihai Răcoreanu a câştigat medalia de argint la Olimpiada Europeană de Ştiinţe (Suedia), concurs la care România s-a calificat pentru prima dată. Dincolo de rezultate, sunt ore şi ore de muncă suplimentară.
Fizica, un fel de religie
Despre disciplina pe care o predă, Mihai Vasiliu crede că, pe undeva, se apropie foarte mult de religie. „E o fizică a lui Dumnezeu - cu cât cauţi mai mult, cu atât descoperi mai clar că e atât de multă ordine în dezordine, încât nu e altă explicaţie”.
A ales fizica dintr-o ambiţie, pentru a demonstra profesorului din liceu şi colegilor săi, într-un semestru, că e un domeniu în care poate excela. I-ar fi plăcut foarte mult să predea însă şi istorie.
Cheie didactică universală
La fizică, cel mai greu e să-l faci pe elev să vadă, recunoaşte dascălul, adăugând: „Dacă există însă o cheie didactică universală pentru reuşita elevului, atunci este următoarea: să-l faci pe el să gândească”.
Numit, într-un Laudatio, drept un profesor paradoxal, adică exigent şi, în acelaşi timp, iubit de elevi, Mihai Vasiliu explică ce înseamnă pentru dumnealui exigenţa la catedră: „Să îi iei pe elevi de unde sunt şi să îi aduci unde vrei tu. Şi, da, sunt exigent, asta înseamnă că le dau cât merită”.
„Regret că nu am fost în Piaţa Victoriei”
Totuşi, la capătul a peste 40 de ani de activitate bogată, după ce a fost răsplătit cu rezultate la olimpiade, cu Meritul Învăţământului în grad de Ofiţer, cu Diploma „Gheorghe Lazăr” - clasa I, cu gradaţii de merit şi, din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean, cu Diploma „Profesor al Anului” (alături de Nicoleta Ioniţă), Mihai Vasiliu vorbeşte de „un gust amar al victoriei”.
„Nu sfătuiesc pe nimeni să aleagă învăţământul. Nu cred că mai poate vorbi cineva de o carieră împlinită, atâta timp cât, de exemplu, pe mine m-au lăsat fără 10 milioane de lei vechi, după reducerea cu 25 la sută. Atunci când am primit Diploma de Profesor al Anului, o parte dintre profesori, colegii mei, erau în Piaţa Victoriei. Regret că nu am fost acolo”, ne-a împărtăşit dascălul care, la ceremonia de acordare a distincţiei, nu a spus decât că şi-a făcut datoria la catedră.
„M-a întristat foarte mult învăţătoarea Cristina Anghel, dar nu ştiu dacă noi avem ce face. Dacă este grevă, trebuie recuperată materia, îţi baţi joc de munca ta”, adaugă profesorul.
Autoexigenţa
Dacă ar schimba ceva în învăţământ, atunci ar aerisi toate programele şi toate manualele. „Acum, învăţământul este al comunităţii. Dacă, înainte, statul se ocupa de tot, acum obştea trebuie să se ocupe de şcoală. Când comunitatea vrea asta sau asta de la şcoală, atunci plăteşte suplimentar”.
În ciuda gustului amar pe care, cu siguranţă, îl simt toţi colegii săi de la catedră, Mihai Vasiliu nu uită să facă poate cel mai elementar gest al oamenilor de mare caracter: să aşeze orice zi de muncă sub dioptriile propriei sale exigenţe. „Să fii profesor este o meserie de credinţă, ca şi cea de doctor, preot sau jurist. Nu poate fi cuantificată, nu te poate măsura nimeni în afară de tine însuţi”, crede cu tărie Mihai Vasiliu.
Un profesor în Top 3 pe ţară
Florin Mingireanu a absolvit Louisiana State University (fizică şi astronomie). În SUA a lucrat pe proiecte de cercetare sponsorizate de Departamentul de apărare şi NASA. Acum lucrează la Agenţia Spaţială Română.
Despre profesorul Mihai Vasiliu are numai cuvinte de laudă, mai ales că dumnealui l-a încurajat să lanseze primele modele de rachetomodele, chiar în curtea Liceului „Alecsandri”:
„Este un om de o calitate rar întâlnită. Consider că este cel mai bun profesor gălăţean de fizică, iar în România este cu siguranţă în Top 3. Comparând cu cele văzute în SUA, pot zice că domnul profesor poate cu uşurinţă să facă faţă mediului academic de acolo. A ştiut (şi îmi permit să vorbesc la plural aici) să ne înveţe cum să vedem un fenomen fizic şi cum să-l aşezăm în ecuaţii matematice care urmau să fie rezolvate. Aş putea spune că este sinonim cu «înţelegeţi şi gândiţi fizica»”.
„A ţinti mereu şi cu pasiune spre excelenţă”
Elev al CNVA-ului prin anii ’80, Bogdan Epureanu este acum profesor în SUA, la University of Michigan. La Departamentul de inginerie mecanică (plasat, printre programe, în primele locuri în Statele Unite) face cercetare cu motoare de avion, structuri spaţiale, senzori biologici sau chimici ori motoare moleculare.
Când a aflat că dascălul de la care a învăţat fizică în liceu a primit distincţia Profesorul Anului, ne-a împărtăşit că i-a fost un exemplu de profesor ilustru şi că se consideră norocos că i-a fost elev.
„Impactul domnului profesor Vasiliu asupra vieţii şcolare româneşti şi asupra carierei multor foşti elevi este cu adevărat extraordinar. Impactul dumnealui este în a inspira, şcoli şi ghida în viaţă într-un mod impresionant un număr mare de elevi, printre care mă număr şi eu. Părerea mea este că, pentru a apărea şi a înflori, un talent ştiinţific are nevoie de o comunitate. Toţi marii lideri ştiinţifici au în spatele lor o astfel de comunitate, cu rădăcini adânci şi tradiţie în excelenţă”.
„Dl. prof. Vasiliu are un talent unic în a crea şi a menţine o astfel de comunitate la CNVA. Acest talent este, de asemenea, completat de o inteligenţă ascuţită, o îndemânare pedagogică fantastică şi o clarite a gândirii rar întâlnită în lume. Sunt convins că îndemnurile dumnealui permanente spre excelenţă sunt sursa succesului multora dintre foştii săi elevi şi, în particular, au jucat un rol foarte important în cariera şi în viaţa mea”.
„Nu am să uit niciodată că, uneori, o soluţie ştiinţifică poate fi «bună, dar nu de mătase», adică nu e elegantă, nu e excelentă. Această expresie a domnului profesor Vasiliu captează esenţa viziunii sale: a ţinti mereu şi cu pasiune spre excelenţă. Distincţia de Profesor al Anului este o recunoaştere a valorii aceste viziuni, şi... e de mătase!”, ne-a declarat Bogdan Epureanu.
