* Teatrele de păpuşi, în căutarea unui autor *
Treizeci de spectacole pentru copii, unsprezece ţări reprezentate, şapte zile de festival şi un premiant din Galaţi. Scriitorul şi publicistul gălăţean Victor Cilincă s-a aflat sâmbătă la Bucureşti, la ceremonia de deschidere a Festivalului Internaţional „100, 1000, un milion de poveşti”, al Teatrului „Ion Creangă”.
Invitaţia de participare la un astfel de eveniment, aflat la ediţia a V-a, a venit firesc. Victor Cilincă este câştigătorul din 2009 al Marelui Premiu la concursul de dramaturgie pentru copii, organizat de Teatrul „Ion Creangă”, în colaborare cu Secţia de Dramaturgie şi critică teatrală a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
Diploma i-a fost înmânată autorului piesei „Taina oraşului invizibil”, sâmbătă, la festivitatea onorată şi de câştigătoarea unei ediţii anterioare a competiţiei, doamna Sânziana Popescu.
Organizatorii concursului care încurajează creaţia de piese originale şi, în acelaşi timp, ai festivalului, au găsit că e cea mai potrivită ocazie să îi aducă în lumina reflectoarelor pe autorii de piese pentru copii, deseori uitaţi.
Iniţiativa lor e foarte bine motivată şi în caietul festivalului: „…teatrul aparţine, în aceeaşi măsură, şi dramaturgilor, dramaturgilor autohtoni. Într-un teatru subvenţionat, şi în cea mai mare măsură aceste instituţii sunt susţinute de la buget, ar trebui ca autorii români să fie încurajaţi mai mult, promovându-i pe scenă. Şi judecând după numărul concursurilor de dramaturgie care sunt organizate pe parcursul unui an, s-ar părea că mulţi gândesc la fel. Din păcate, şi mă refer aici cu deosebire la teatrele subvenţionate, nu regăsim numele câştigătorilor acestor concursuri şi pe afişul spectacolelor”.
De altfel, şi în cadrul ceremoniei de sâmbătă autorii înşişi au mulţumit pentru şansa oferită prin concursul Teatrului „Ion Creangă”. Victor Cilincă, dramaturg cu state vechi, scriitor şi ziarist la „Viaţa liberă”, ne-a spus, ieri, că nu s-a obişnuit încă cu ideea unui astfel de premiu.
Colegul nostru ne-a mai dezvăluit şi că e mult mai greu să scrii pentru copiii, să găseşti cuvintele şi tonul potrivit pentru un auditoriu care se plictiseşte mai rapid decât un adult. Prestaţia sa, răsplătită cu un premiu, demonstrează că prima încercare în calitate de dramaturg pentru copii i-a reuşit de minune.
