O femeie de 41 de ani din Drăguşeni zace pe un pat de spital din secţia de Neurochirurgie a Spitalului Judeţean. Viaţa ei va mai fi liniştită pentru câteva zile, până la externare, apoi se va dezlănţui din nou iadul.
„Sunt însărcinată în luna a opta şi mai am acasă trei fete cu vârste între un 1 şi jumătate şi 8 ani. Aşa cum mă vedeţi, duminică, bărbatul meu m-a luat la bătaie pentru că nu voiam să stau cu copii într-un adăpost improvizat, la păzit pepeni. Am zis că nu-i bine pentru copii. A luat furca şi a început să dea în mine cu toată puterea. M-am ghemuit ca să apăr copilul, să nu poată să-mi dea în burtă”, ne povesteşte Cristina.
Plânge. Nu ştie unde să plece ca să scape. N-are nici bani, nici oameni în jur care să o ajute.
„De 10 ani mă bate aşa. M-a mai băgat în spital. Iar acum, când m-a luat salvarea, mi-a zis că atunci când mă întorc acasă o să mă omoare”, spune femeia. „Dar n-am unde să mă duc. Şi trebuie să mă întorc pentru că nu ştiu cine are acum grijă de copiii mei."
Cu preţul capului spart, al spatelui julit şi a mâinilor zgâriate de furcă, femeia pare să-şi fi salvat copilul încă nenăscut. Familia în care îl va aduce pe lume, însă, nu e potrivită pentru a creşte şi educa un copil.
Poate că instituţiile statului şi organizaţiile non-guvernamentale o vor vizita cât e încă în spital şi vor pune capăt acestui coşmar.
