Evaluaţi acest articol
(8 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Apelând de ani şi ani la ziarul său longeviv pentru a descoperi informaţii inedite şi desluşi motivaţii istorice pe care dregătorii sau politicienii vremii le-au corupt şi urmaşii le-au uitat, sunt încredinţat că gălăţeanul Ioan Romulus Burbea a fost, de departe, cel mai important ziarist slujitor vreodată al oraşului nostru, conducând cinstit, vreme de 14 ani, din preajma izbucnirii „Marelui Război” şi până la moartea sa din 24 martie 1928, un cotidian independent cu adevărat într-o mare de ziare de partid sau de publicaţii penibile sau chiar veroase!
Ca tânăr ziarist, el fusese inventatorul corespondenţei telefonice cu Capitala! Un bărbat cu opinii sincere, oferind caritate la scară uriaşă concetăţenilor săi, dar şi refugiaţilor nenorociţi de război, foarte informat, un factotum, exemplu de implicare civică, locală şi naţională, la vreme de război şi, după conflagraţia mondială, în război cu prostia şi corupţia! Oferind mult aşteptatele ştiri corecte, de pe frontul european şi din ţară, găzduind comunicate militare oficiale, publicând apeluri. De pildă, anunţuri cu tristul, dar şi de speranţă titlu de rubrică pentru cei dispăruţi şi căutaţi de rude - coloana cu ”Cine ştie?” Cu liste de subscripţii publice. Cu acuzaţii grave împotriva Guvernului (precum cele covârşitoare, despre care am scris acum câţiva ani în ziarul nostru, din interviul cu Fernic despre hoţii şi delapidări, adevărate crime de război, un război descris fără mănuşi, serial care a stârnit chiar şi reacţia lui Iorga, mizerabil, care a cerut anchetă!). Ziar acordând drept la replică. Justificând, sub război, orişice bănuţ adunat la ziarul în care gălăţenii aveau, iată, încredere, alimente, haine şi bani din ”ofrande” - din subscripţia publică adică. Iată, de pildă, ”meniul zilei” la cantina săracilor organizată la ziar: tarama (adică icre inferioare, sărate - n.red.) preparată cu ceapă şi untdelemn şi supă de grisă cu carne; Joi s´a gătit: supă de carne cu paste făinoase şi iahnie de fasole; Vineri s´a gătit: carne cu varză; Sâmbătă s´a gătit: supă de fasole şi pilaf de carne cu grisă. S´a cumpărat joi, de la căsăpia Simionovici, 15 kgr. Oase, 11 kgr.” etc. Sau liste de hăinuţe, flanele, ciorapi pentru orfani şi refugiaţi… Oferind ştiri de pe frontul european şi cel din ţară, pe unde luptau şi gălăţeni, ştiri inclusiv de sub ocupaţie ori din lagăre străine. Înfruntând cenzura militară, dar şi pe cea politică, uneori luptând să nu i se rechiziţioneze, viclean, hârtia de ziar. Cu relatări precum cea despre împuşcarea unui dezertor, despre execuţii, tâlhării sau despre… lichiorul, îngheţata, şi ”zacousca” servită la Prefectură, printre toasturi, aliaţilor ruşi comandaţi de generalul Sirelius şi câte altele.
Ziarul său este o veritabilă cronică din care desprindem sensuri ale istoriei care nu se predau la şcoală şi o bancă de date pentru cercetători! Din păcate, în biblioteca judeţeană gălăţeană, după două războaie, un refugiu şi o ocupaţie, lipsesc unele numere, preţioase poate, din acest ziar, lipseşte chiar şi câte un an, acestea putând fi citite doar în biblioteci precum cea a Academiei. Viitorul ar trebui să ni le restituie şi să avem şi un format digitalizat (pe Gallica de pildă, Biblioteca Naţională Franceză oferă ziare de dinainte de 1848!)
Deputat, chiar de două ori (la Iaşi, în refugiu, în 1918 şi în 1919, în primul parlament ales prin vot universal, cu Burbea şi Iorga votaţi de gălăţeni şi Brătianu, de către brăileni; însă un parlament slab: după alegeri tergiversate şase luni, guvernul a rezistat... doar trei!). Parlamentar, rara avis pe atunci, independent (rari erau în ţară şi ziariştii independenţi precum domnia sa!). A fost şi prozator, dramaturg, analist.

La Judecata de Apoi a presei... vintage

Menţionez acum măcar faptul că ziaristul şi monograful gălăţean George Munteanu, directorul ziarului ”Reacţiunea”, vorbea în monografia sa ”GALAŢII Partea II 1900-1938 - OAMENI ŞI FAPTE în presă, literatură, comerţ etc.” despre echipa foarte mare, pentru atunci, de redactori de sub Burbea. ”Personalul redacţional” (Munteanu dădea nouă nume şi un etc.) îl avea de pildă pe cărturarul Moise N. Pacu, teolog, profesor, parlamentar, cofondator, alături de Constantin „Ressu”, cu vreo două decenii înainte de „Galaţii-Noi” al bunului cotidian ”Poşta”, autorul primei istorii a judeţului (”Cartea judeţului Covurluiu” - 1893), arhimandritul Scriban, director al Seminarului Teologic Bucureşti, cel care a refăcut viaţa creştinească în Transnistria, fratele importantului lingvist gălăţean August, cel cu doctorat la Halle,  prof. Constantin Calmuschi, din 1919 director al Bibliotecii ”Urechia”, înfiinţând filiale şi în judeţul Covurlui, preşedintele Universităţii Populare, fondator Cercului cultural "V. Alecsandri", conferenţiar recunoscut lângă Iorga ori Galaction - el a vorbit şi la inaugurarea statuii lui Negri din Piaţa Regală, poet, traducător, monograf, un student,  Weisenberg, Lukian - ofiţer în Regimentul 11 Siret etc.

Burbea, în clădirea de azi a ”Vieţii libere”

În Casa Plesnilă,  funcţiona un ”sindicat al ziariştilor” gălăţeni, citat de Munteanu. Până la deschiderea ziarului său independent, Burbea lucrase şi undeva pe Domnească, la un ziar „Înainte”. Cum fusese angajat de avocatul Plesnilă şi în casa acestuia funcţiona şi sindicatul jurnaliştilor gălăţeni… ghici ciupercă ce-i!
Avocatul Plesnilă, conservator, primar între 1896-´98 (mandat lung pe atunci!), primar şi în 1911, este cel care a ridicat la 1893 (pe vremea primarului conservator Constantin Ressu, avocatul-ziarist de la ”Poşta”) clădire monumentală, de patrimoniu, după 1989 sediul cotidianului ”Viaţa liberă” din str. Domnească nr. 68.  Plesnilă se trăgea ”din oamenii lui Petru Rareş”, pescuitori cu hrisov de împropietărire la Brateş, preciza Munteanu.
În continuare, veţi putea afla o mărturie a fostului dascăl de la LVA al lui Burbea, cum au fost uimiţi gălăţenii să afle seara, dinspre Capitală, ceea ce ziarele gălăţene publicau abia a doua zi sau ce legături pot fi între familia Burbea şi… Antohny Quinn.
(Va urma)

Dedic acest serial despre oamenii cu opinie civică gazetărească, deschizători de drumuri pe tărâmul informaţiei exacte şi curajoase, al educaţiei, celui care a fost liderul echipei care a riscat să fondeze, în noaptea de 22 decembrie 1989, "Viaţa liberă", primul ziar liber din România postdecembristă: regretatul ziarist Radu Macovei.

Citit 615 ori Ultima modificare Marți, 05 Ianuarie 2021 19:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.