Se ia un trotuar. Se asezonează cu nişte semne de circulaţie la care dacă te uiţi te ia durerea de cap. Se denivelează apoi, uşor, să nu facă notă discordantă cu restul peisajului.
În loc de bordură, pentru aspectul de sezon, se lasă iarba să-i dea savoare şi culoare. Nu trebuie făcut prea lung pentru că nu intră între sensuri, nici cele de circulaţie, nici cele ale unei logici oarecare.
În cele din urmă, se bagă la copt în plin soare gălăţean, în zona Casei de Apă, şi se consumă cu desagă pe două roţi. Reţeta e completă şi satisface toate gusturile. Şi ale tălpii şi ale mijlocului de transport proprietate personală.
