Autoare a lucrării enciclopedice "Sărbătorile Antichităţii", coautoare la "O istorie a evreilor din Galaţi" - tom de peste o mie de pagini, a cărţilor despre aviatori sau a fermecătoarei "Misterele Galaţiului", cu povestiri inspirate din întâmplări relatate de presa de odinioară, scriitoarea Violeta Ionescu şi-a lansat recent, la Biblioteca "V. A. Urechia", volumul de excepţie "DIOCLEŢIAN între apoteoză şi blestem", apărut la Editura "Phoebus", unde scriitoarea este şi editor. Bibliografia masivă grăieşte de la sine: Paul Allard, Marcellinus Ammianus, Brill, André Chastagnol, Eusebiu de Cesarea, Louis Duchesne, David Farmer, Alexandru Madgearu, William Seston ş.a.
La lansare, publicistul Gh. Nazare, meticulos cu statistica, a ţinut să puncteze: cele 15 cărţi publicate de autoare "însumează peste 5.000 de pagini, sunt cărţi voluminoase, volume consistente! Volumul de faţă are peste 500 de pagini. A vorbi despre cartea Violetei Ionescu în doar câteva minute este aproape o impietate! Această carte a însemnat mai mult de 20 de ani de muncă asiduă pentru informare, documentare şi redactare".
Scriitorul şi cărturarul Theodor Parapiru observa tot acum: "Este meritul domniei sale că a reuşit să facă aceşti paşi în investigaţie, să redimensioneze personalitatea lui Diocleţian". Vorbitorul a evocat şi atmosfera ca din cărţile unui Walter Scott, Dumas ori Sadoveanu.
Scriitorul Nicolae Bacalbaşa observa despre fosta noastră colegă de ziar că jurnalismul a obligat-o timp de o viaţă să descopere esenţialul, să se rezume, să fie diplomată, să aibă curaj.
"Cartea, în primul rând, este o performanţă de stil. Este o carte perfect clară. Un exerciţiu de moralitate. Este o carte monumentală!" - a transmis scriitoarea şi jurnalista Katia Nanu, într-un mesaj citit de moderatorul întâlnirii, criticul literar şi scriitorul A.G. Secară. "Nu numai prin documentaţie, ci şi prin talent, cu naturaleţe, umor, inteligenţă şi pasiune! Are toată admiraţia mea!"
Am comparat-o la rândul meu pe scriitoarea noastră cu celebra autoare de romane istorice Marguerite Yourcenar. Scriitoarea gălăţeană are curajul de a aborda corect motivaţii investigate ale biografiei personajului dual, catalogat de Biserică drept crud persecutor al creştinilor, iar de analiştii administraţiei imperiale drept un extraordinar organizator al Imperiului Roman. Unul dintre extrem de rarii conducători care s-au retras singuri de la putere - în cazul său, programându-şi retragerea încă de la urcarea pe tron, cu o retragere la Spilt, unde, până la moarte, va cultiva... verze. Un personaj inventat, purtând acelaşi nume cu al împăratului, un mim, îl satirizează în permanenţă pe acesta, jucându-se astfel cu moartea, dar trezind conştiinţa împăratului obligat la măsuri dure din cauza conjuncturii politice.
Acum, am susţinut şi necesitatea promovării unor astfel de opere importante în ţară şi, traduse, în străinătate, tocmai de către instituţiile de cultură din judeţ, din ţară şi din străinătate! Am trimis şi unor medii de studii istorice din Roma ştirea că toate drumurile duc... la Galaţi.
Autoarea a povestit că, publicând zilnic "Praznicul zilei" în ziar, a văzut că foarte mulţi martiri creştini au fost ucişi în epoca împăratului Diocleţian, acum 1.600 de ani. Scriitoarea a datorat apoi mult regretatului savant gălăţean Crişan Muşeţeanu, din Freiburg, care i-a facilitat accesul în arhivele bibliotecii de acolo, i-a oferit volume xeroxate, unele trimise mai apoi prin poştă. A apelat şi la documentaţia din anii ´30 a arheologului Frane Bulić, custodele Muzeului Arheologic din Split, Croaţia, loc unde împăratul reformator/ persecutor blestemat de Biserică, şi-a sfârşit zilele. "Am adoptat tactica lupului, care, până a ajunge la pradă, face multe cercuri concentrice", a mai spus scriitoarea.
Istoriile lui Tatu: Negri, exportator de porumb, piraţi, spionaj
A fost ca un film de acţiune recenta lansare a două volume "marca" Tudose Tatu: "Aspre vremuri în bogazul de Sulina turcesc 1866-1812" şi "Afurisita strâmtoare de Sulina au Sunne Bogazi 1741-1786", ambele scoase la Editura "Axis Libri" a Bibliotecii "V.A. Urechia", fost sediu al Comisiei Europene a Dunării, deci foarte potrivit pentru lansare. Printre spectatori, scriitori, navigatori, chiar cercetători precum Ion Caşu, fost director al Direcţiei de Cultură şi cercetător la Arhivele Statului, care observa şi talentul literar al lui Tatu. Am ascultat poveşti adevărate ce completează, volum după volum, un puzzle istoric al Dunării noastre, din care nu putea lipsi Galaţiul!
Cele două cărţi desluşesc lucruri inedite despre războaie, şolticării, culise, performanţe, politică, trădări, implicări, construcţia şi exploatarea de faruri, diguri turcești, hărți maritime, căi navigabile, construcții navale, tipuri de vase dunărene ş.a.
"Nu există documente pe perioada veche referitoare la Galaţi! O perioadă de 1.200 de ani este tratată în câteva pagini" - a deplâns situaţia analistul istoriograf. Şi, doar cu câteva excepţii - Iorga, Hurmuzachi, Oţetea, care a şi studiat în Rusia - s-a pătruns şi în vechile documete ruseşti. Ca şi în sursele otomane, putând număra pe degete nume notorii, precum Tasin Gemil sau regretaţii Mihail Guboglu şi Mihai Maxim. Tatu a apelat şi la surse scrise şi cartografice otomane şi ţariste, precum hărţile din Muzeul Flotei Rusiei, de la Moscova.
De pildă, din capitolul "Spionajul ţarist şi linia de apărare a Dunării de Jos", afăm despre situaţii din Galaţi, Brăila şi din alte locuri, de la Chilia la Giurgiu. În 1794, 20.000 de muncitori hămăleau pentru turci, la ridicarea cetăţii Chilia: valahi, bulgari, ruşi, asiatici! Soldaţi erau doar 500, "iar alţii nu se aşteaptă." Însuşi "hospodarul" - domnitorul Moldovei venea la Galaţi pentru "inspecţia vasului aflat în construcţie acolo, lemnului şi proviziilor care se încarcă" pentru Ismail. Supuşii moldoveni au avut poruncă să dea berbeci şi provizii pentru Isaccea şi Constantinopol. Cu 230 de piaştri (cam la paritate cu leii) erau răsplătite informaţii primite de la un negustor din Ismail... Alt capitol relatează despre acţiuni ale piraţilor. La lansare, autorul a completat şi cu anecdotică. De pildă, ştiaţi că că Negri şi Vogoride au împrumutat în 1847 bani de la boierul Conachi, pentru... o afacere de export porumb în Irlanda lovită de foamete? Ce mai afacere şi bani pentru Revoluţie!
