Pe 14 septembrie, la Biblioteca Județeană "V.A. Urechia", o sală arhiplină a fost martora unei discuţii antrenante între eseistul Doru Căstăian şi jurnalistul Cristian Tudor Popescu, cu ocazia lansării volumului "Dumnezeu nu e mort" al acestuia din urmă.
De la o discuție ce se prevedea a fi puternic îndreptată către Dumnezeu și darurile divine, s-a ajuns la o lansare a unor idei controversate despre democrație, contexte politice și, nu în ultimul rând, despre monarhie și Regină.
A fost o dezbatere de idei, cu pilde pur reale despre viața ancorată între autor de cărți și jurnalist, cu o definiție introductivă a conceptului de carte și despre literatura ca terapie.
"Cititul nu mai este ce era în trecut, spune Cristian Tudor Popescu; cuvintele s-au împuținat; totul se dorește a fi pregătit dinainte." Este o tendință la momentul actual, implicit în presă, unde totul se dorește a merge la foc rapid, se dorește a fi ceva fulgerător, care să șocheze, să impresioneze. Totodată, este cunoscut, spune oaspetele, faptul că unele interviuri au întrebările pregătite dinainte, invitatul părând surprins la adresarea lor când interviul se desfășoară live.
Atracția față de carte îl definește pe pasionatul autor până la ultima picătură. În opinia lui, cartea este ”un mod de a sta de vorbă cu morții și necunoscuții” - adică cititorul pătrunde în intimitățile autorului, descoperindu-i așadar treptele și planurile pe care se desfășoară viața lui.
Pașii pe care i-a urmat pentru a ajunge faimos au fost anevoioși. Alegând facultatea cea mai grea, cea de Automatică și Calculatoare, a fost o provocare pe care și-a asumat-o. A practicat meseria de analist programator timp de opt ani, înainte de a reveni la prima sa iubire, cea de scris și de lectură. Tot acest fapt îl face să aibă cuvintele la el, apărându-și cu patos propriile convingeri. Cunoscut critic, cu idei controversate, el își dezvoltă ideile împotriva monarhiei, nefiind de acord ca o persoană să ajungă șef de stat prin naștere. Acest lucru nu îl face însă să dezmintă democrația, dându-i drept sens schimbarea, dar o numește totuși ficțiune, fiindcă, spune el, "dându-le oamenilor drept la vot, le dai impresia ca au și ei un rol în societate".
Cristian Tudor Popescu a invocat anii '90, când oamenii credeau că, punând un vot în urnă, vor avea salarii mai mari. Ne-a reamintit să nu uităm de comunism, care a pretins întotdeauna că este democratic, dar la alegerile electorale din 1946 comuniștii au falsificat voturile. El şi-a susţinut însă sprijinul pentru politica reprezentativă: ”Eu cred în democrație, pentru că e mai bine să faci o schimbare decât să faci mai întâi o catastrofă.”
Ca jurnalist, a cunoscut foști soldați din Afganistan și a învățat că rușii, când pierd, tot învingători ies, într-un fel sau altul. În contextul războiului din Ucraina, el a spus: ”Mă tem să sper că Rusia va fi învinsă.” Pe de altă parte, l-a cunoscut pe Papa Ioan Paul al II-lea, pe care l-a admirat deplin, afirmând că el, omul, este mai mare ca tronul, nu îl completează pe acesta.
Dar viața de ziarist i-a adus o luptă cu timpul, fiind mereu sub presiunea acestuia, într-un domeniu în care trebuie să fii mereu primul, să lucrezi la viteza la care se lucrează în prezent. Chiar a ținut un discurs la Facultatea de Jurnalism din cadrul Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj, în care a spus că mai întâi trebuie să dai știrea, apoi să o dezminți, nu ai timp să o confirmi. Sigur, în cazul unui pretins deces al lui Ion Iliescu ești desconsiderat în ochii cititorilor, dacă știrea se dovedește a fi falsă. Dar, în cazul lui Florin Salam, greşeala se transformă în breaking news.
