S-a stins din viaţă discret, după încă o luptă curajoasă cu boala, aşa cum a luptat pe vremuri şi la Oarba de Mureş şi în alte locuri, de lângă Stalingrad până în Munţii Tatra...
Anul acesta, pe 27 februarie, prof. dr. Ioan Brezeanu împlinise 94 de ani, pe care-i purta cu ţinută militară pe stradă sau la masa de scris… În sfârşit, primea epoleţii de general de brigadă, binemeritaţi!
Copil orfan, cu părinţii pierduţi în Primul Război Mondial, a fost de două ori rănit în cel de-Al Doilea Război Mondial. Anul acesta a aniversat… 55 ani de la ultimul glonţ primit în plin! Pentru care a stat un an în spital…
A urmat o viaţă la catedră: 70 de ani în faţa elevilor sau studenţilor! Din care peste 40 de ani a condus: a fost director de liceu (a început cu Liceul „Cuza”), decan sau rector.
Doctor Honoris Causa al Universităţii „Dunărea de Jos”, a fost primul rector al acesteia, punând umărul la înfiinţarea instituţiei gălăţene. A făcut parte din prima serie de Cetăţeni de Onoare ai municipiului nostru.
Cercetătorul a coordonat, în 1972, şi prima monografie modernă a judeţului Galaţi.
Are aproape 50 de diplome naţionale primite pentru activitatea sa în slujba culturii şi ştiinţei. A publicat 28 de cărţi, dar mai avea multe manuscrise! Lucra la o carte-document despre distrugerile succesive ale oraşului Galaţi, din 1711 până la 1944.
A lăsat şi o moştenire pentru gălăţeni, care trebuie publicată: peste 70 de volume care aşteaptă tiparul: ele cuprind cercetarea folclorului în judeţul nostru, de pe Valea Horincei, realizată cu studenţii săi.
Aşteaptă lumina tiparului şi volumul doi din „Galaţi – Biografie spirituală”, cu personalităţi ale culturii, ştiinţei şi artei gălăţene. Domnul profesor mai plănuia scrierea unei cărţi cuprinzând personalităţile gălăţene membre ale unor societăţi internaţionale.
Aceasta urma să fie trimisă după apariţie tuturor universităţilor din ţară: „Să vadă şi ei – uite ce-a avut Galaţiul!” N-a mai avut timp…
Nu ne rămâne decât să sperăm că moştenitorii săi, cu sprijinul autorităţilor oraşului şi judeţului, vor reuşi să publice măcar lucrurile finalizate ale marelui profesor.
