Profesorul Ioan Brezeanu, pe drumul Eternităţii

Profesorul Ioan Brezeanu, pe drumul Eternităţii
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Ploaia nu i-a alungat ieri pe cei care l-au respectat… *

Nu foarte multă lume, dar… mulţi oameni au înfruntat ieri ploaia ca să-şi ia rămas bun de la profesorul universitar dr. Ioan Brezeanu, (94 de ani) un dascăl şi un cercetător.

Purtat de tineri militari, generalul de brigadă Ioan Brezeanu, în uniformă militară, a fost salutat la ieşirea din Biserica Mavramol de o companie de militari echipaţi cu AKM-uri. I-au dat onorul eroului care a luptat şi a fost rănit în ultimul război mondial, de la Răsărit la Apus.

Rectorul Universităţii „Dunărea de Jos”, prof. univ. dr. Viorel Mânzu, povestea ieri, în biserică, la căpătâiul celui care avea să plece doar peste puţin timp, cu un mic alai de maşini, spre Cimitirul Eternitatea, că profesorul dispărut îi făcuse de curând o vizită, arătându-se mândru că face parte din casta apărătorilor de ţară.

Dascălul – profesor şi director de liceu, rectorul Institutului de trei ani, apoi prorector al primei Universităţii de stat gălăţene căruia i-a fost fondator – rămâne în primul rând un model, într-o ţară lipsită de modele sau cu false modele, a spus rectorul.

Fostul rector Ioan Crudu a amintit meritele dascălului, om în primul rând, coleg adevărat. L-a evocat, în biserică, şi un fost elev, acum la rândul său cu părul alb.

Şi nu numai parohul bisericii, care a renunţat la o călătorie în locuri sfinte din Germania ca să fie alături de profesor, ci şi emisarul Episcopului, care a citit mesajul episcopal către familia celui plecat Dincolo, au vorbit cu mare emoţie despre omul în carne şi oase pe care l-au cunoscut.

Singurele rude ale celui dispărut – Mihaela şi Cornel Dumitriu, nepoţii profesorului, oameni de carte, foşti colegi de catedră, foşti elevi, care mai apelau uneori la cercetătorul care lasă în urmă o operă dedicată Istoriei Galaţilor, prieteni, l-au însoţit pe cel care a fost Ioan Brezeanu într-o ultimă preumblare prin oraş. 

Nu departe de biserică, pentru că locuinţa profesorului se află, simbolic, pe Aleea şcolii, iar primul liceu în care a fost director, „Al. I. Cuza”, primul liceu mixt din ţară, după colţ…

O ploaie tristă, de toamnă a însoţit profesorul pe ultimul său drum. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Citit 1568 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.