Sâmbătă, 16 septembrie, a avut loc o dezbatere-atelier, cu tema "Copiii României și nevoile lor speciale", organizată de filiala județeană a USR Galați şi Asociația "Kavalkada". Discuțiile au fost centrate pe ceea ce face sau, mai bine zis, nu face statul în cazul copiilor cu dizabilități, mai ales legat de terapiile alternative destinate integrării acestora.
În acest sens, o intervenție emoționantă a fost cea a profesoarei Laura Stifter, ea însăși nevăzătoare, om implicat în educația incluzivă, după ce a studiat în învățământul de masă. "Părinții sunt descurajați, li se spune că, pe toată perioada vieții, copiii vor rămâne într-o stare de vulnerabilitate", a pus degetul pe rană Laura Stifter. În ceea ce îl privește, deputatul Cristian Seidler a menționat că există legislație în materie, dar nu se respectă. "Lucrurile serioase, cele care afectează viața oamenilor, nu se mișcă așa cum trebuie în Parlament", a mai spus deputatul, iar de la colegul său Bogdan Rodeanu am aflat că, totuși, în urma unor astfel de dezbateri au apărut proiecte de legi cu impact benefic asupra persoanelor cu dizabilități.
Până atunci, în situația în care prin instituțiile locale de profil se pot asigura copiilor doar 1-2 ore săptămânale de terapie, în contextul în care aceștia ar avea nevoie de 4 ore pe zi, așa cum am aflat de la părinții micuților cu dizabilități, lucrurile sunt departe de normal. Exemplul unor oameni inimoși, precum soții Ema şi Sorin Stroia, de la Asociația "Kavalkada", implicați în a oferi terapie asistată de cai, hipoterapie sau călărie terapeutică persoanelor cu dizabilități, rămâne doar o oază într-un deșert al nepăsării, unde predomină frustrarea.
