Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) aud şi văd: sunt gata, de-acum, acestea toate –
şi cele-n întuneric, şi cele luminate –
de pleci, să iei lumina, s-o duci la început,
pe marginea iubirii şi-a primului sărut (!)
(!) și e păcat de-a pururi s-o laşi în singurare,
aici, şi fără cruce, şi fără lumânare –
cui să-i mai bată-n iris şi-n noapte şi-n fereşti,
şi ce să-mi mai arate, de-acum, dacă nu eşti (?!)
(!) plecarea ta o smulge din rost şi din viteză –
unii pândesc s-o ţină în cuşcă şi în lesă –
ci ea doar pentru tine a stat pe-acest rotund –
ce să mai zică-n spaţiul şi timpul muribund (?!)
(!) văd şi aud: se suie încet-încet pe glezne,
la deal, mai sus, acolo, spre ochi, şi pare lesne
aici să se ascundă – ce teamă i-i că pleci! –
de pleci, închide ochii... şi du-o altui veci (!)
