* Iată cum funcţionează DGASPC Galaţi în mandatul Marinelei Dobrea: un copil de şapte ani primeşte pantofi de uriaş, mărimea 45
Priviţi fotografia alăturată. Priviţi-o şi minunaţi-vă. Aveţi voie să vă faceţi o cruce mare, să priviţi din nou fotografia şi apoi să vă înfuriaţi. Aveţi toate motivele, pentru că acesta este, dragi gălăţeni, dispreţul în formă absolută. Cu aceste namile de pantofi în picioare ar trebui să meargă la şcoală, împleticindu-se la fiecare pas, Ionuţ, un copil aflat în plasament la un asistent maternal din comuna gălăţeană Scânteieşti. Pantofii au mărimea 45! Ionuţ are doar opt anişori. Avea şapte când i-a primit. Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Galaţi e cea care i-a oferit aceşti pantofi lui Ionuţ, pantofi în valoare de 75 de lei, drept echipament şi cazarmament, alături de alte câteva bunuri, precum o pilotă, două prosoape, două cearşafuri şi o faţă de pernă. Acum, mai priviţi o dată fotografia şi încercaţi să vă stăpâniţi furia. Dacă puteţi.
Ionuţ-Scăpărici
„Nu te strâng, mamă?”, încearcă o glumă mama de închiriat a lui Ionuţ, Giorgeta Ceapă. Ionuţ ridică privirea şi zâmbeşte a tristeţe. „Nu! Mi-s mari, nu vezi?”, răspunde repede Ionuţ-Scăpărici, refuzând să intre în jocul ironic al mamei. „Sigur nu te bat, aşa pe la călcâie?”, insistă mama, în timp ce picioruşul lui Scăpărici alunecă uşor spre hăul pantofului stâng. „Nuuuu”, vine din nou răspunsul categoric, iar tonul vocii o roagă pe mamă să nu îl mai tachineze. Cel drept? La fel de mare, nu e nicio nădejde. „Hai plimbă-te puţin, poţi?”, îl rugăm aproape cinic pe Ionuţ. Ridică stângul cu încordare şi târâie călcâiul. Apoi dreptul, face câţiva paşi. E greu să te abţii din râs la toată această demonstraţie. Ionuţ e un personaj haios, îmi aminteşte mereu de Scăpărici, licuriciul cu picioare mai mari decât el din filmul „Maria Mirabela”. „Sunt licurici, mă cheamă Scăpărici”, îmi sună obsesiv în cap refrenul din film. Stop. Aici e viaţa reală. Şi nu e nimic de râs.
Crimă împotriva bunului simţ
E grav. Cum spuneam, a oferi unui copil pantofi mărimea 45 e dovadă de cruzime, de cinism, de dispreţ. În formă pură. Poate că e mai grav decât să truchezi licitaţii, să îţi iei comisioane babane sau să pretinzi şpagă. DGASPC Galaţi a comis cu acest gest şi cu altele similare nedescoperite (încă) de noi o crimă împotriva bunului simţ. Poate părea un lucru mărunt, s-ar putea ca pentru mulţi să fie nesemnificativ. Dar e felul în care poate fi definită activitatea „Protecţiei Copilului” la Galaţi în mandatul directoarei Marinela Dobrea. Sigur, probabil că nu Marinela Dobrea a cumpărat acei pantofi, probabil că nu ea se face vinovată în mod direct de această dovadă de dispreţ. Dar s-a întâmplat în 2007, în timpul în care era şefă peste această instituţie. Iar acest lucru ar trebui să coste. Într-o societate care funcţionează normal. Evident, nu şi la Galaţi.
Problemele familiei Ceapă
Familia Ceapă Ioan şi Giorgeta, asistenţi maternali din Scânteieşti, au însă şi o luptă concretă cu DGASPC Galaţi. Pe Ionuţ îl au în plasament din anul 2000. După ce, în 2004, şi Ioan Ceapă a devenit asistent maternal, Direcţia le-a dat în îngrijire încă doi copii, fraţii Cătălin şi George. Apoi, la sfârşitul lui 2005 au venit inspectorii de la „Protecţia Copilului” şi i-au luat pe toţi trei, motivându-se că nu îi îngrijeşte bine, deşi toţi fuseseră aduşi pe linia de plutire de această familie de gospodari. Fără să schimbe nimic în gospodărie, după câteva luni l-au primit înapoi pe Ionuţ. Ceilalţi doi copii au ajuns prin alte familii sau prin centre de plasament, însă Ioan şi Giorgeta Ceapă n-au renunţat nicio clipă la ei, judecându-se multă vreme cu Direcţia. N-au câştigat pentru că în instanţă au primat doar actele, iar cei de la Direcţie avuseseră grijă să rezolve acest aspect. „I-am văzut acum două zile. Mi-au sărit în gât de bucurie. I-am întrebat pe unde au mai fost. Mi-au zis că nicăieri nu e «ca la mata acasă». Pe unde or mai fi fost nu ştiu, dar din când în când mai fug şi vin pe la noi pe acasă. Îi ospătăm, mai vorbim cu ei, dar apoi sunăm la Direcţie şi îi trimitem înapoi. Ştim că nu avem voie să îi ţinem cât am vrea, dar dacă ei vor la noi, ce să facem?”, spune Ioan Ceapă. Gospodăria lor i-ar putea face invidioşi pe mulţi. Nu ştim care sunt exact condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un asistent maternal, dar, din punctul nostru de vedere, au tot ce le trebuie pentru a creşte copii. Au dovedit-o şi cu cei trei copii ai lor, acum oameni în toată firea, stabiliţi la casele lor. Şi ce altă dovadă ar mai fi necesară în sprijinul acestei familii decât vorbele rostite de Ionuţ când s-a întors acasă după câteva luni în exil forţat: „Deschide-te poartă, că a venit «Cuculică» acasă!”.
Revenim la pantofii gigant pentru o generalizare necesară. Drama lui Ionuţ, un liliputan care primeşte cu zâmbetul inocent pe buze toate firimiturile „gulliverilor”, este, probabil, drama multor copii aflaţi în situaţia sa. Au fost abandonaţi de părinţi sau au rămas orfani, şi-au trăit o parte din viaţă prin orfelinate sau prin cine ştie prin ce văgăună, au ajuns, în cele din urmă, în grija statului, iar statul îşi bate joc de ei. Le dă, la vârsta de şapte ani, pantofi mărimea 45.
Astăzi, şedinţă CJ
Consilierii judeţeni se întrunesc astăzi pentru o şedinţă extraordinară ce are pe ordinea de zi o rectificare bugetară, precum şi aprobarea unor proiecte. Ar fi necesar ca pe ordinea de zi să fie trecută şi o discuţie pe tema situaţiei create în ultima vreme la DGASPC Galaţi, Consiliul Judeţului fiind instituţia tutelară, care ar trebui să îşi asume tot ceea ce se întâmplă în curtea directoarei Marinela Dobrea.
