Singuri pe lume: Onciu, satul de la marginea civilizaţiei (GALERIE FOTO)

Singuri pe lume: Onciu, satul de la marginea civilizaţiei (GALERIE FOTO)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

La vreo 80 de kilometri de Galaţi, viaţa se desfăşoară într-o cu totul altă dimensiune. Satul Onciu, o aşezare ale cărei case sunt răspândite pe un deal, pare desprins dintr-un alt secol. Iniţial au existat aici vreo 40-50 de case, însă, odată cu trecerea anilor şi cu moartea multor locuitori, aşezarea s-a redus la aproximativ 20 de locuinţe.

Pe drumul de costişă

În Onciu ajungi după ce ai ieşit din Găneşti. Dacă nu opreşti însă maşina să întrebi un localnic, ai toate şansele să ratezi aşezarea. Nu există indicatoare care să îţi arate pe unde se ajunge în sat, nu există decât o brumă de piatră pe drumul ce ajunge acolo, iar de transport spre acele locuri nici nu poate fi vorba. Paradoxal, deşi ne aflăm în plină campanie electorală, nici măcar candidaţii nu s-au obosit să trimită pe cineva să le lipească afişele pe ulucii porţilor. Aparent, nici măcar din punctul de vedere al voturilor, alegătorii strânşi în cele 20 de case nu reprezintă nicio miză.

Întorşi la casa bătrânească

Majoritatea celor care au ales să-şi ducă traiul aici sunt orăşeni care şi-au petrecut copilăria pe aceste meleaguri. Este şi cazul Ilenei Marula, femeia ce are casa lângă sigura clădire cu caracter public a cătunului, biserica. „Ştiu că satul acesta era iniţial o curte boierească. Acum mai sunt doar vreo 19-20 de familii, iar taxele le plătim către primăria din Bereşti Meria”, spune femeia. Faptul că oamenii dau bani către o primărie nu reprezintă şi garanţia că respectiva instituţie are grijă de plătitorii săi de taxe. „N-avem deloc şosea. Acum vine şi iarna, suntem bătrâni. Cred că o să fim blocaţi aici. Cum-necum am reuşit să strângem bani de la fiecare familie şi am pus pietriş pe drum din banii noştri. Mai mult de atât nu putem să facem”, mai explică femeia. Ileana Marula are şi un apartament în Galaţi, însă a preferat să vină la Onciu, unde aparent viaţa este ceva mai liniştită.

Pe aceeaşi uliţă am găsit-o şi pe Safta Bujoreanu. Nu îşi ştie vârsta cu exactitate. A fost nevoie să-şi aducă buletinul din casă pentru a-şi aminti anul naşterii, 1954. Are 58 de ani, dar nu îi dai sub 70. Viaţa grea şi bolile au îmbătrânit-o înainte de vreme „Stau aici cu băiatul meu. De când mi-a murit omul, nu mai am alt sprijion. Am lucrat o viaţă întreagă la CAP, iar acum am o pensie de 200 de lei. Dacă nu aş avea văcuţa, cred că aş muri de foame”, explică ea. „Nu am plecat de aici decât când am fost internată în spital. Altceva nu ştiu să fac. Cât ne-o mai ţine Dumnezeu, om duce-o tot aşa”.

Satul ca în munţi

Doar câteva case mai stau în picioare la strada principală. Majoritatea locuitorilor fie au plecat, fie au murit. Pe uliţele desfundate găseşti ruine din loc în loc. Pe un deal, într-o casă pe care o atingi străbătând un drum cleios şi desfundat, o găseşti pe Aneta Artene. „Aici stăm dintotdeauna. Nu cred că am văzut vreun politician trecând pe la noi în ultimii ani. Ce să-i faci, suntem puţini”, spune femeia cu obidă. „Stau cu nora şi cu fiul meu aici. Cred că sunt cei mai tineri din sat”, mai explică femeia. „Bine că avem măcar stâlpi de curent, altfel nu ştiu ce am face”. Când vine vorba de alimentarea cu apă, Aneta Artene zâmbeşte amar. „La noi nu este ca la oraş. Noi avem o cişmea, de unde ne alimentăm cu toţii. Asta e viaţa”, povesteşte ea.

Bătrânul satului

Chiar pe uliţa principală l-am găsit şi pe decanul de vârstă al aşezării. S-a retras aici, după ce o viaţă întreagă a lucrat la Poliţie, la Galaţi. „În 1985 am ieşit la pensie. Pe vremea aia lucram la Poliţia Rutieră”, îşi aminteşte Valeriu Ciobanu. Aici, la Onciu, nu are ce trafic să dirijeze. De-abia dacă intră două-trei maşini în sat, într-o săptămână. „Eu sunt bătrân, am 85 de ani. Acum o să vină iarna şi nu cred că o să mai stau aici. Îmi iau soţia şi o să mă duc la Galaţi, că am un apartament în Ţiglina I. Nu avem ce să facm. Aici am muri cu siguranţă, că nimeni nu vine să se intereseze de noi. Chiar dacă ar vrea cineva, cum ar putea să ajungă?”, se întreabă retoric fostul poliţist. Nimeni şi nimic nu pare capabil să scoată din uitare această aşezare. Cel mai probabil, odată cu dispariţia fizică a ultimului locuitor, Onciu va dispărea de pe harta judeţului Galaţi.

Citit 3868 ori Ultima modificare Luni, 19 Noiembrie 2012 17:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.