Eroisme uitate, vorbe grele şi dezbinare
Joi, 20 decembrie, la bordul unui fost vas rapid din seria „Săgeată”, „eşuat” parcă pe ţărm ca şi recunoştinţa pentru revoluţionari, s-au întâlnit revoluţionari gălăţeni, lideri ai organizaţiilor Consiliului de Onoare a Revoluţiei, prinşi de evenimentele de acum 23 de ani în mai multe puncte fierbinţi din oraş sau din ţară, printre care: Eugen Stoleriu, Marcel Popa, Vasile Butunoiu, George Coatu, Sorin Ţiţei, Romeo Lefter, Ştefan Grigoraş, Nicuşor Căpăţână, Spiridon Lefter, Costel Caşu. S-au adunat să-şi spună oful, să se organizeze pentru perioada care va urma – o perioadă care va depăşi, se pare, nivelul protestelor de până acum în frigul străzii, dar fără urmări: după modelul altor organizaţii din ţară – Ploieşti, Mureş, Bucureşti, Guvernul va fi dat în judecată pentru a îndrepta legislaţia privind recunoaşterea celor implicaţi în Revoluţia din decembrie. Afară, în faţa locului de întâlnire, la catarg, steagul Revoluţiei, tricolorul cu gaură, flutura din nou ca acum 23 de ani. Şi tot împotriva regimului…
Din ciclul „Să-i dăm în cap Revoluţiei!”
Eugen Stoleru, comandantul unui detaşament de peste 300 de gălăţeni plecaţi în seara de 22 decembrie la Bucureşti a conchis: „Să le fie ruşine celor întinează gestul eroilor martiri! Persoane contestate ani de-a rândul apar acum în presă şi denigrează!” Făcea referire, ca şi alţi lideri revoluţionari prezenţi, la o remarcă despre unul dintre incluşii în categoria de eroi-martiri ai Revoluţiei, despre care vom vorbi separat. „În jurul meu sunt revoluţionarii care au participat în locuri fierbinţi ale Revoluţiei, au apărat instituţii din Galaţi şi Bucureşti, ei n-ar declara aşa ceva! Cei care se simt cu musca pe căciulă să-şi vadă de treaba lor! Ne-am săturat! Oricum, din ianuarie, îi vom reclama pe cei care ştim că n-au fost la Revoluţie, dar au profitat minţind!”
„O mare mârşăvie!”
„Frustrarea pe care o au revoluţionarii e îndreptăţită, după mine, pentru că politicul a avut grijă de-a lungul timpului să-i dezbine pe revoluţionari”, crede Sorin Ţiţei. „Aşa cum au avut grijă ca printr-o lege prost făcută să-i dezbine şi să-i folosească în momente electorale. S-au acordat drepturi printr-o lege, s-au triat revoluţionarii printr-o altă lege, iar revoluţionarii s-au înmulţit în loc să scadă – de vină este politicul. De vreo trei ani am observat că tot politicul a început să denigreze mişcarea revoluţionară a celor care au avut curajul să iasă în stradă. Faptul că se încearcă să se acrediteze ideea că atunci nu a fost revoluţie este o mare mârşăvie! Pe care a iniţiat-o politicul, dar societatea civilă i s-a asociat. Măcar să-i cinstească o dată pe an pe cei care au avut curaj, în primul rând pe cei care au pierdut viaţa. Politicul i-a divizat pe revoluţionari în blocuri şi grupuleţe, unii sunt cu USL-ul, alţii cu PDL-ul… Cei care meritau într-adevăr să fie ajutaţi n-au fost ajutaţi!”
Nemulţumirile fiecăruia ar umple zeci de pagini. Mulţi povestesc cum au fost primiţi după Revoluţie la locul de muncă, ca nişte eroi, dar imediat au fost daţi afară! Erau „periculoşi”: ştiau să ceară drepturi! Ca nişte ciumaţi, au fost respinşi…
Strivit de blindate şi de acuzaţii grave
Mulţi revoluţionari au fost vehemenţi joi faţă de declaraţiile, publicate în aceeaşi zi, ale lui Valentin Alexa, preşedintele Asociaţiei „Tinerii eroi ai revoluţiei din decembrie 1989” din Galaţi. Câţiva au ridicat acuzaţii grave împotriva acestuia, prezent însă alături de ceilalţi revoluţionari la depuneri de coroane şi alte evenimente oficiale. Popa Marcel a declarat chiar, în replică: „Acest impostor, Vali Alexa, este un escroc, un mare escroc, care şi-a bătut joc de mulţi revoluţionari de-aici din Galaţi şi care a fabricat foarte mulţi impostori ai Revoluţiei”. Să îi lăsăm însă pe cei afectaţi să-şi rezolve litigiul amiabil sau în justiţie…
Mariana Carşoti apără memoria tatălui
„Despre morţi, numai de bine”, se spune în popor. Dar când cel dispărut este, oficial, şi erou-martir al Revoluţiei, lucrurile devin mai delicate. O declaraţie a preşedintelui Alexa, care afirma că una dintre victimele oficiale fusese călcată în maşina sa de un TAB în timp ce plecase „la furat” a indignat pe fiica celui dispărut, care spune că nu-l dă în judecată doar pentru că n-a fost pronunţat numele victimei despre care Alexa declară că a scos-o din maşina călcată de un transportor blindat. „Bănuiesc că, cu atâţia ani de penal, ştie şi el cum să fenteze legile”, spune fiica victimei din Movileni, dna Mariana Carşoti. „Am citit ziarul la 11 noaptea şi m-a frapat ce se poate spune!… Sunt tribunale militare care au dat hârtii la mână, situaţia exactă a celor care au murit este în acele hârtii. Sunt două tribunale – Tribunalul Bacău şi Tribunalul Iaşi. Eu cred că aceste două tribunale nu i-ar fi dat mamei nişte hârtii la mână, dacă nu era ceva real. Deci hârtiile vorbesc. Sunt şi fotografii… Unitatea militară şi-a recunoscut vina. Deci nu are voie acest Alexa să spună aceste… A ştiut cum să o-ntoarcă: a spus că a fost Trabant, dar era Dacie 1310, [Alexa] zice că a fost acolo, dar n-a fost – sunt minciuni din ăstea, spuse de dragul de-a fi băgat în seamă. Chiar nu vreau să mă încarc, şi aşa viaţa este este pentru mine destul de dură: faptul că mi-am pierdut tatăl când aveam 15 ani, că am rămas trei copii, n-a fost atât de uşor… M-a frapat faptul că spune c-ar fi fost el acolo – parcă ar fi fost Superman, şi la locul faptei, că el l-a ajutat [pe tata], el l-a scos din maşină. Măcar de-ar fi fost un sâmbure de adevăr! Sunt martorii cheie, a fost poliţia, a fost anchetă, clar, a venit salvarea… Îmi pare rău că n-a dat numele tatălui, ca să pornesc acţiune în instanţă, ca să mă joc şi eu cu el câţiva ani! Urât, foarte urât, nu m-aş fi aşteptat! Apoi, cum să se ducă la furat când se trăgea cu armele? Nu, se ducea să facă un bine: a vrut să se ducă cu nişte prieteni la Brăila, unde se trăgea foarte tare, iar drumurile erau blocate, nu se dădea voie. S-au interesat la poliţia de la Rondou şi li s-a spus că nu se poate trece. Până la urmă şi-a dat viaţa tot pentru cineva, pentru a face bine, că aşa era el.”
Prima "Viaţă liberă" a luminat şi la Tecuci
Fotograful Valeriu Precupanu a prins clipele Revoluţiei tecucene pe stradă, în imagini-document din dimineaţa de 23 decembrie 1989, în faţa Casei de Cultură, când ochiul i-a fost atras de lumina unui petic de hârtie. Sfâşiat în bucăţi, ca să apuce astfel cât mai mulţi câte ceva din primul număr al cotidianului „Viaţa liberă”, un mic manifest scos în noaptea Revoluţiei, care avea să fie citit apoi şi la Televiziunea Română. Că a fost riscant să scoţi un ziar în timp ce dictatorul era dat dispărut şi se vorbea de terorişti, securişti, mercenari, o dovedeşte şi faptul că fotograful tecucean nu a arătat nimănui fotografiile timp de câteva luni: „Îmi era teamă pentru cei din fotografie, nu ştiai în momentul acela cum se întorc lucrurile şi fotografiile mele puteau deveni probe împotriva acelor oameni!
„Când am văzut ziarul acela mi s-a părut o mare nebunie!”
Am căzut de acord că la anul măcar, să organizeze o expoziţie cu cele vreo zece fotografii preţioase. Ar putea colabora între timp şi alţi fotografi, amatori ori profesionişti, care au prins, atunci, revoluţia în imagini, la Galaţi sau în alte localităţi ale judeţului. Dl Precupanu spune că s-ar simţi bine pe simezele de la etajul „Vieţii libere”. Îl aşteptăm cu drag!
Ei sunt gălăţenii care au căzut la Revoluţie
Pomeniţi în aceste zile rugăciunile pentru odihna sufletului lor, neştiuţi peste an şi invocaţi în treacăt cu ocazia comemorării Revoluţiei din Decembrie 1989, ajunşi din eroi o statistică, ei sunt gălăţenii care au murit în zilele care au schimbat radical România. Eroi, victime, oameni care au visat la o schimbare, căzuţi cu eroism sau pentru că s-au aflat în calea morţii, ei şi-au făcut datoria dând totul! Iată-i: Florin Daniel Băsescu, gălăţean (mort la 21 de ani) a fost soldat în termen la Hunedoara, unde a şi fost ucis. Florin Bejenaru, gălăţean (20), soldat în termen la Bucureşti, căzut la Televiziune. Dumitru Budescu, n. la Oancea (44), muncitor, călcat de un TAB la Movileni. Marian Aurel Chiosa, gălăţean (20), soldat în termen la Constanţa, căzut la Topraisar. Marian Ciobanu din Cerţeşti (20), soldat în termen la Turda, unde a fost secerat de gloanţe. Florentin Colibă, gălăţean (31), muncitor în Bucureşti, unde a şi căzut, la C.C. Costel Crap, gălăţean (20), soldat în termen, căzut la Televiziune. Leonete Crihană, gălăţean (21), muncitor la Bucureşti, căzut la Televiziune. Tudor-Toma Dobre, gălăţean (24), student anul V, Facultatea de Electronică Bucureşti, ucis în Complexul Studenţesc Belvedere. Neculai Florea, n. Tg. Bujor (26) locotenent la o unitate militară din Galaţi, unde a şi căzut. Marian Grigoraş, gălăţean (21), soldat în termen la Bucureşti, căzut în zona MapN. Paul Ionaşcu, gălăţean (21), muncitor betonist, căzut la Sala Palatului. Nelu Mitu n. la Bălăbăneşti (33), maistru la Turbomecanica Bucureşti, căzut în Piaţa Universităţii. Felician Costel Niţă, gălăţean (21), muncitor, mort în zona Poştei Centrale din Galaţi. Neculai Penciu, gălăţean (20), soldat în termen la Timişoara, unde a fost ucis. Silvică Toboş, gălăţean (20), soldat în termen la Bucureşti, căzut la apărarea MapN.
