O nenorocire nu vine niciodată singură! Poveştile cutremurătoare ale unor sinistraţi ajunşi la Spitalul de Urgenţă

O nenorocire nu vine niciodată singură! Poveştile cutremurătoare ale unor sinistraţi ajunşi la Spitalul de Urgenţă
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Cu casele la pământ şi sănătatea şubrezită


Mai mulţi sinistraţi din judeţul Galaţi, loviţi de soartă şi de furia naturii zilele trecute, când apele le-au luat agoniseala de-o viaţă sau, în unele cazuri, chiar fiinţe dragi, trec acum prin noi chinuri. Cu casele la pământ, cu ogrăzile încă mustind de nămol şi doar cu hainele de pe ei, unii bat la uşa camerei de gardă a Spitalului de Urgenţă. Au fost răniţi în timpul viiturii sau în zilele următoare şi încarcă să-şi repare sănătatea şubrezită pentru a putea să mai dreagă ce a stricat viitura.

La spital, după înmormântare

Ecaterina şi Grigore Pâslaru din Cudalbi sunt, probabil, cele mai nenorocite victime pe care le-a lăsat în urmă calamitatea care a lovit comuna joia trecută. În vâltoarea apelor, încercând să se salveze, şi-au pierdut unica fiică, pe Bianca, de 8 ani, smulsă de ape din braţele tatălui, care a încercat cu disperare să o protejeze. În nenorocirea care i-a lovit, soţii Grigore n-au mai dat atenţie propriilor răni. Bărbatul a fost lovit de o butelie în timp ce încerca să-şi salveze copila, iar soţia sa s-a ales cu răni adânci la ambele picioare. Abia acum, după ce şi-au dus copilul la groapă, oamenii au ajuns la spital ca să-şi oblojească rănile.
"Ne-a luat apa pe amândoi. Pe mine m-a lovit o butelie în spate, mă dor coastele. Dar cu nenorocirea asta, nu am mai simţit nimic", ne-a spus marţi Grigore Pâslaru. Alături de el, la uşa camerei de gardă, soţia sa ne arată rănile de pe picioare. "Am picioarele umflate, pline de răni. Fac injecţii cu antibiotice, mă dor de nu mai pot", ne spune femeia.
Oamenii, profund marcaţi de moartea unicului copil, şi-au făcut timp să vină la spital, lăsându-şi la Cudalbi casa încă pe jumătate înnămolită. S-au chinuit să cureţe cât de cât, cu ajutorul unor oameni trimişi de Primărie, dar mai au mult de treabă şi sănătatea nu le permite.
"Trebuiau să vină oamenii şi azi, dar noi am venit la spital, că nu mai puteam. Am primit o saltea, nişte apă şi două baxuri de conserve de la ajutoare. Plus nişte bani pentru înmormântarea fetiţei", ne spune Ecaterina Pâslaru.

Nimeni nu vrea să rămână internat

Nu departe de ei, la Ortopedie, se află o femeie din Costache Negri. Ţine în braţe un tânăr cu înfăţişare de adolescent. Aflăm că are 37 de ani, suferă de un handicap, şi este nepotul femeii. Elena Radu abia mai poate vorbi. Apa i-a năruit casa, iar nămolul adunat în curte a fost capcană pentru cel de care trebuie să aibă grijă.
"A ieşit în curte, a alunecat şi şi-a fracturat mâna. Asta ne mai lipsea. Noroc cu un om din sat, care ne-a adus cu maşina. Casa mea stă să se dărâme, m-au mai ajutat copiii să mai curăţ, dar suntem tare necăjiţi", ne spune femeia cu glas abia simţit.
Investigaţi, cu un tratament şi o reţetă în buzunar, sinistraţii nici nu se gândesc să rămână în spital. Vor să se întoarcă cât mai repede acasă. Urmele viiturii sunt extrem de prezente, atât în casele cât şi în sufletele lor şi orice clipă în care şi-ar putea permite să-şi lingă rănile e un lux care acum nu-şi are locul.

Citit 2745 ori Ultima modificare Marți, 17 Septembrie 2013 17:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.