Brăilenii „au tras” în noi, nimeni n-a tras de timp…
„Partea oficială a Zilei Marinei” la Galaţi, „miezul” unei sărbători de tradiţie cândva, a fost ceva mai ritmată decât cea de anul trecut dar, cum s-ar spune, cam „de post” în vremurile noastre tot mai sărăcăcioase. Mulţi gălăţeni s-au adunat liniştiţi, pe o vreme superbă, într-un careu, între clădirea APDM şi cea a Palatului Navigaţiei. Cu Fanfara „Valurile Dunării” a Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, autorităţile, clerul şi reprezentanţii Marinei au stat la „tribuna” alcătuită de treptele care urcă spre fluviu, pe sub care cândva duduia calea ferată. Strălucirea au dat-o, firesc, uniformele albe ale marinarilor Comandamentului Flotilei Fluviale venite de la Brăila, tot tradiţional, într-un gest de prietenie frăţească, care înseamnă, desigur, şi sacrificii: e ca şi cum ai pregăti o ofensivă la un război adevărat, deplasând oameni, nave şi muniţie în aval. Au fost aşteptate şi nu ne-au înşelat aşteptările trei vedete (două blindate, construite în ´90, şi o vedetă din ´78) care, slavă Domnului, au tras în noi cu tunurile şi cu mitralierele. Spectacolul a fost gustat de copii şi nu numai, părinţii acoperindu-le unora, grijulii, urechiuşele neobişnuite cu o asemenea canonadă. Din fericire, muniţie oarbă. Au fost lipsiţi de vedere, tot tradiţional, cei mici de statură și copiii care nu au ajuns în faţă, sau nu s-au urcat pe umerii părinţilor. De pildă, Terminalul de Călători al APDM a opturat în parte şi ceremonia aruncării în valuri, de pe un remorcher, de către arhiepiscop, însoţit de autorităţi şi un sobor de preoţi, a „ancorei de flori”. Paradei navelor civile (nave ale NAVROM, AFDJ, APDM, de la Căpitănia, Poliţia de Frontieră, unele construite destul de recent, cu o varietate de culori care au bucurat ochiul – de la roşu la alb sau verde), asupra căreia vom reveni, li s-au alăturat de la distanţă, ca nişte corsari, şi vreo zece bărci şi şalupe.
Întreg evenimentul serii, un fel de prefaţă la „cireaşa de pe tort”, spectacolul care urma la stadion, a durat mai puţin decât se anticipase (suntem, totuşi, săraci în nave), dar fără „burţile” din alţi ani, când se trăgea de timp şi minute întregi pe fluviu nu se petrecea mai nimic şi ascultai tăcerea.
Dar, ca să începem cu începutul solemn: intonarea imnului şi un cuvânt de bun simţ rostit de comandorul de Marină Aurelian Popoiu, venit de la Brăila să ne însoţească în sărbătoarea noastră care, fără ajutor vecin, ar fi rămas şi fără nave de război. Nu au fost luări de cuvânt, doar primarul Ionuţ Puchianu, cu „diagonala” tricoloră, dar care s-a lăsat abia la urmă, mulţumind scurt gălăţenilor pentru prezenţă, invitându-i la distracţie la Stadionul „Portu Roşu” şi urându-le celor cu nume potrivit, deşi nu se face după tradiţie, un „La mulţi ani”.
Au fost prezenţi aseară, alături de arhiepiscop, IPS dr. Casian Crăciun şi de primarul Galaţiului, cei doi viceprimari, Cristian Sorin Enache şi Picu Apostol Roman, subprefectul Răzvan Daniel Olaru, preşedintele Consiliului Judeţean, Costel Fotea. Şi deputatul Florin Pâslaru, care a stat practic la distanţă egală între fostul Pescogal şi locul de desfăşurare a Sărbătorii Scrumbiei. „Dacă nu aplaudaţi autorităţile, aplaudaţi Galaţiul, aplaudaţi Dunărea, aplaudaţi tot ce înseamnă frumos astăzi, aici, la malul Dunării”, ne-a îndemnat, cu o voce plăcută, prezentatoarea, îmbrăcată într-un verde luminos, Aurelia Bogatu, care a prezentat navele ce defilau şi pe comandanţii acestora.
Un Te Deum pentru vii şi un recviem pentru cei petrecuţi pe cele ape, pentru „eroii apelor române”, după cum cu suflet a cuvântat arhiereul, au alcătuit partea de legătură cu cele veşnice. Şi tot acum, de ziua Adormirii maicii Domnului, Fecioara, „patroană a marinarilor”, tradiţionala „ancoră de flori”, acea cruce acoperită cu petale imaculate, a fost lansată la apă întru odihna celor ce şi-au găsit în ape mormântul.
Navele din port au purtat pavoazul mare, adică şi-au umplut catargele, de la prova la pupa, de pavilioane colorate, semn de mare sărbătoare, însă gălăţenii nu prea au purtat tricouri în dungi, n-am văzut de pildă şepci marinăreşti sau berete (la noi nici nu se vinde aşa ceva, ca în porturi, turiştilor), doar câteva doamne dungate şi, la papion, baston cu măciulie de argint şi pălărie albă, ca pe vremuri, profesorul istoric Valentin Bodea, dându-ne parcă de înţeles că tare frumos ne-ar mai fi să ne jucăm de-a trecutul şi de-a marina în astfel de ocazii. Dar de unde să avem parte de scenete cu marinari, dacă s-a renunţat şi la vechea şi tradiţionala nuntă, cu răpirea miresei de către piraţi? S-o fi măritat deja mireasa, prin Italia.
Nici anul acesta nu s-a văzut prea bine, jumătate dintre privitori renunţând să mai stea pe vârfuri după ce partea mai spectaculoasă, defilarea navelor de război, s-a încheiat, aşteptând apoi cuminţi jos, fără să se mai înghesuie, defilarea Gărzii de Onoare, apoi a Fanfarei, în binecunoscutele uniforme de gală. Una peste alta, a fost destul de relaxant, a durat mai bine de un ceas şi am văzut vapoare. Ei, nu atât de bine ca la Discovery, unde camera îţi arată prim-planuri chiar şi de pe scufundatul „Titanic”, da´ merge.
