S-a născut chiar pe 29 septembie – este, deci, în zodia Balanţei, semn pozitiv, masculin – cei mai mulţi romancieri sunt bărbaţi, aşa cum sunt şi puţine sculptoriţe! Element definitoriu pentru zodia Balanţei: Aer – documentarista cu verb rezonant a şi scris enorm despre aviatori, deşi nu a avut parte să zboare, a scris despre eroii aerului! Calitatea definitorie a zodiei e activitatea – câte nopţi nu i-au trebuit, un deceniu la rând, doar ca să scrie romanul istoric de excepţie „Diocleţian – fiul lui Jupiter”, cu nimic mai prejos decât pana unei Marguerite Yourcenar, autoarea „Memoriilor lui Hadrian”.
Violeta Ionescu a mai prins, doar în primul an de viaţă, Regatul României. A scris însă, printre multe altele, şi despre viaţa controversatului împărat, apreciat de politologi, satanizat de Biserică – Diocleţian. Documentare în latină, corespondenţă în Croaţia şi fişe, fişe, fişe! Muncă ostenitoare, ca la ocnă! Acum, adună în fiecare număr din Revista „Dunărea de Jos”, număr de număr, în „Misterele Galaţiului”, povestiri inspirate din cercetarea ziarelor de epocă, a arhivelor: şic, parfumat, îndrăzneţ, tandru, neaşteptat, scrisul său farmecă şi vechiul Galaţi, opulent şi aşezat, ni se deschide… Fosta noastră colegă la "Viaţa liberă”, ani şi ani (din ´92 până-n 2002, membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România – recompensată cu Ordinul Ziariştilor clasa a III-a pentru întreaga activitate, apoi redactor şi secretar de redacţie la „Călăuza Ortodoxă”, scriitoarea Violeta Ionescu apare şi în publicaţii precum „Agero” din Stuttgart. Împreună cu fiul său, Ciprian Ionescu, director al instituţiei, conduce din 2005 Editura „Phoebus”; înainte, director la Editura Galathea Galaţi, după revoluţie. A editat, de pildă, o importantă frescă gălăţeană, scrisă de savantul gălăţean din Freiburg, Crişan V. Muşeţeanu. Asistentă medicală de pediatrie, poeta devenea, în anii ´80, membră a cenaclului literar „Ştefan Petică”. Este membră a Societăţii Scriitorilor „C. Negri” Galaţi, dar şi a Ligii Navale Galaţi – are pe masa de lucru, începută, o carte despre tragedia navală a navei „Struma”… Astfel, a realizat ample documentări şi pentru alcătuirea unei istorii a comunităţii evreieşti din Galaţi – una dintre importantele piese dintr-un puzzle etnic gălăţean, fascinant, de odinioară. Face parte şi din Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aviaţiei, filiala “Comandor Aviaţie Anton Mărăşescu” Galaţi, e membră şi a filialei Societăţii Femeilor Creştin-Ortodoxe din România. Şi când mai are timp, nu ştim!
Cărţi muncite, cărţi trăite, pagini îmbogăţite
A debutat în presă în ´83 – almanahul gălăţean „Pagini dunărene”, iar în volum, în capitală, la Editura Ion Creangă, cu o carte de aventuri verniană, cuceritoare: „Legendele nu se scufundă”, roman, 1990. A mai publicat: „Vulnerabila uitare”, proză scurtă, Editura „Porto-Franco”, ´91, coautoare şi redactor radio la „Du-mă cu tine la capătul lumii. Jurnal de bord cu Ana Maria Zaharescu şi Mihai Cosmin Popescu”, transcrierea emisiunilor radiofonice care omagiau şi descopereau pionierii eterului radiofonic - actor), Editura “Alma”, Galaţi, ´99, coautoare a monografiei „Biserica Vovidenia Galaţi” - Editura Episcopiei Dunării de Jos, 2002, „Diocleţian, Fiul lui Jupiter”, vol I, roman istoric, Editura Phoebus, Galaţi, 2006, “Un pilot subtil – pictorul Ion Ţarălungă, in memoriam”, memorii, Editura “Phoebus”, 2006, „Sfinţi şi îndrăgostiţi”, aceeaşi editură, 2007 – o poveste biblico-istorică romanţată, „Sărbătorile Antichităţii: sanctuare, oracole, preziceri celebre” - Editura Axis Libri 2009, lucrare enciclopedică de referinţă.
A strâns şi premii literare destule. De pildă, la Târgu Jiu - pentru poezie, în ´80, respectiv proză - ´87, Galaţi, ´83, Piteşti şi Curtea de Argeş, ´85.
A scris şi teatru, împreună cu scriitoarea Valentina Teclici, editoarea de la Editura Porto-Franco Galaţi, de mulţi ani rezidentă în Noua Zeelandă. Tot împreună au publicat şi volume de versuri „la două mâini”- fiecare având câte o variantă la aceeaşi temă.
Un scriitor important! O descoperim în dicţionare precum „Istoria jurnalismului în date”, de Marian Petcu, ori în „Dicţionarul Scriitorilor Gălăţeni”, de Zanfir Ilie. În rafturile Bibliotecii, şade între Eugene Ionesco şi Mircea Ionescu. Acum, o clipă de răgaz pentru un „La mulţi ani!”, dar sigur scrie măcar în gând, chiar şi atunci când merge.
