Eveniment de Cale Ferată

Scris de Ion Zimbru

Joi, 02 Noiembrie 2017 06:00

Astăzi se întâmplă cea de-a patra întâlnire a mecanicilor care mai sunt în timpul vieţii şi care au condus locomotiva clasică/celebră, acum aşezată pentru odihnă veşnică, precum o Statuie a Ostenelii, în faţa Gării CFR din Galaţi! Sigur că da! Evenimentul anual este organizat/dirijat de Mihai Ariton şi Dumitru Ivan, foşti conducători destoinici ai locomotivei care a dus şi a adus atâtea şi atâtea trenuri: trenuri de marfă, trenuri de persoane, trenuri de personalităţi, trenuri accelerate şi rapide! Trenuri despre/pentru care s-au scris atâta şi atâta proză şi poezie, dar s-au şi compus şi cântat atâtea şi atâtea tangouri şi valsuri celebre! Nu-i cazul să mai spunem că s-au turnat mii şi mii de filme în care Locomotiva şi Trenul sunt personaje principale... şi în care actori celebri au purtat haine de Mecanic sau de Călător! Aşadar, putem spune că întru Memoria şi întru Memorarea acestora se adună aceşti straşnici şi nostalgici ai acestei nu mai puţin onorabile Meserii! Şi întru desfăşurarea şi înfăşurarea tuturor amintirilor mai grele şi mai uşoare, mai triste şi mai vesele din mai scurtele şi mai lungile clipe de aşteptare prin Gările mari şi mici, în frig şi în căldură, în ploaie şi ninsoare, cu Atenţia pe care numai un Mecanic de Locomotivă o ştie şi o respectă secundă cu secundă! Prin urmare şi cu asupra de măsură afirmăm că această întâlnire-i un adevărat Eveniment de Cale Ferată! Drept pentru care îi admirăm, le dorim sănătate şi le dedicăm unul dintre cele mai frumoase poeme despre Gară şi despre Tren!... "Stau de mult în gară, din secunda zero.../ ceasurile parcă merg invers şi mint.../ trenul întârzie, vine şefa gării/ îmbrăcată-n negru şi abia vorbind:/ nu mai am bilete pentru viaţa asta,/ strângeţi-vă mâna şi plecaţi acum,/ unde fiecare ştie că-l aşteaptă/ începutul altui fără capăt drum!/ n-am nici pentru moarte... toată asta lume/ le-a luat pe toate, cred că s-a grăbit/ să ajungă prima tocmai unde are/ chiar deşertăciunea/ gâtul pe cuţit!/ să ajungă prima tocmai unde crede/ că se-ntâmplă raiul şi să-l ia pe tot,/ ca pe-un dar al celui fără nedreptate,/ fără nepăsare, loc şi timp şi mod!/ cred că fiecare din această lume/ plină cu metehne şi cu mori de vânt,/ nu vrea să înveţe ce greşeală face/ dacă se-mbulzeşte şi nu stă la rând!// A trecut şi viaţa, a trecut şi moartea,/ a trecut şi minus, a trecut şi plus!.../ Nu mai vine trenul! - zice şefa gării.../ şi închide gara... şi se duce-n sus!”//... Parol!