Harababura pornită în urmă cu aproape treizeci şi unu de ani nu are capăt. În condiţiile evidente, n-are cum să aibă. De fapt, cei care instrumentează şi tolerează devălmăşia publică sunt exact cei aleşi să apere liniştea şi ordinea cetăţii. Altfel nu-mi pot găsi explicaţie la perpetuare: claxoane la mort şi la nuntă şi oriunde, boxe/difuzoare la maximum în automobile şi în locuinţe unde tot felul de beţivi şi hahalere, săriţi de pe fix şi din orice ţinută m ...

Se făcea că era o dată ca nici o dată – o dată să-mi fie de cald şi de frig, de frică şi de curaj, de luni şi de duminică, de dor şi de alinare, de fără de care nu se poate, de târziu şi de mintenaş!   Şi se mai făcea că aleargă spre mine – să mă prindă în somnul cu vis pe viaţă şi pe moarte şi să-mi s/pună o primă şi ultimă întrebare: vrei să-l scădem pe „aproape” din „departe”, să-l adunăm pe „departe” cu „aproape” ori să ui ...

Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru această Revelaţie. Şi, fiindcă nu te-a învăţat nimeni unde stă, cum stă, ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre El, nici privirea nu s-a obişnuit să-l observe, să-l iscodească, să-l ana ...

MOTO:„scriitorul este un animal marin, care trăieşte pe uscat şi vrea să zboare”                                                                 [Carl Sandburg)]  ...

În punctul cel mai de jos al Zăpodiei, pe foaie verde fir mohor, cu ochii şi cu mintea ţintă la cerul cu puzderie de s/clipiri, stau şi încerc să înţeleg şi eu ce sunt, ce caut, cine m-a "cultivat" în substantivul ăsta, căruia i se mai zice şi pământ, şi humă, şi lut, şi clisă, şi glod, şi noroi! Stau şi încerc să pricep cum vine chestia asta/aia cu Steaua, cu fiecare are Steaua lui! Stau şi nu prea-mi vine să cred că Steaua cade odată cu mine! Stau şi consider c� ...

MOTO: „sau doi egal cu patru – altă sferă/ limită de, ori nu – fără adresă,   umbra luminii peste: frontieră/ abandonată-n propria-(i) viteză”                                                         &nb ...

Lacrima Poetului: "A ultima oară ninsorile lunii/ îţi lasă pe rochie fluturi imenşi./ Cămaşa de forţă-şi dezbracă nebunii/ şi fug să se-mbrace în flori de măceşi.// Tu stai şi priveşti (rătăcită pe Mare)/ departe/le lor rătăcit în apus./ Răspunde-mi: de ce a fugit? oare care (din ei) pot fi eu Crucifix ori Iisus?// Nemernici, străpunşi cu secanta lunară,/ sărută iluzii muiate-n cianuri/ şi parc-ar muri pentru ultima oară,/ să-i plângă măceşul aprins în pădu ...

(!) şi m-ai strigat de peste dealul micşi m-ai strigat de peste dealul mareşi n-am răspuns – eu nu puteam să strig,eram năuc şi mut de întristare (!) (!) eram un fel de mărmurit în timp,eram un fel de mărmurit în vreme –sfânt fără portofoliu, fără nimb,departe de păcat şi anateme (!) (!) da, nu puteam să scot nici un cuvântdin sufletul iertării pentru tineşi nici măcar să plâng lângă mormânt –mormântul milosteniei divine (!) (!) da, negreşit, t ...

De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie. Uite-aşa mă împinge: "să mă satur de îndurare, să mă satur de milă, să mă satur de tot şi de toate... şi să nu mai uit în vecii vecilor că lacrima (adevărată) este singurul cuvânt care nu se plânge!" De parcă ar săvârşi o rugăciune, Cineva mă împinge în prăpastie... şi uite-aşa profeţeşte: "dacă zborul este un motiv de infatuare pentru aer, şi dacă alt/felul de a vrea nu mai este avut d ...

himera mea, naiva mea - şi rai şi iad - nu mi se pare că împreună vom intra la naiba-ntru purificare la cel de genul ambigen - indiferent şi-n rău şi-n bine, viclean şi pururi temător, şi sfânt şi fariseu... ca tine cât de curând va să vedem ce a fost viaţa laolaltă - ne-am păcălit neîntrerupt, cu una rece şi-una caldă himera mea, înaltul meu drum care duce în pustie - văd şi aud şi ştiu că eşti desen de fum pentru vecie (Din colecţia "Cele mai frumoase poezii r� ...