Şi de atâta şi atâta multă vreme, şi de atât şi atât mult timp, doamna în rochie de stambă,/ cea mai frumoasă făptură din flori a pădurii de salcâmi/ şi a fluturelui condamnat la lux de lampă,/ mă aşteaptă acolo, numai acolo, să-mi dăruiască tot sufletul...şi îmi/ trimite rugăciune: primăvara – prin păsări şi prin ghiocei!...vara – prin maci şi prin rusalii!...toamna – prin zloată şi prin gutui!...iarna – prin lupi şi prin viscol şi prin omăt!.../ şi ...

Când am ajuns, Ea nu era Acolo!.../ nimeni n-a vrut să-mi spună unde este!.../ şi am strigat-o, dar am auzit/ un râs şi-un plâns din Adâncimi Celeste! Nu-i râsul Ei! nu-i plânsul Ei! – mi-am zis – / Ea n-are cum să ştie şi să poată/ ce-nseamnă bun şi rău, frumos şi hâd,/ nu râde şi nu plânge niciodată,/ nu dă nimic, ia tot, fără s-aleagă.../ şi-i (pururea) cu Sine împăcată! Unde o fi?...oare de ce nu vrea/ să mi s-arate?...cine mi-o ascunde?.../ nu este-a mea ...

Ai grijă, fiule! ai grijă!/ poartă blândeţe de pisică/ şi (iluzorie, din fire)/ suceşte fire prin firide/ antice, noi, aşa, moderne...!.../ dacă întrebi (la o adică)/ zice că Toarce în simbria/ Destinului şi, pasămite,/ este imună la tristeţe/ şi la-nchinare şi la rugi.../ te zgârie, de-i ceri la Viaţă/ o zi în plus...mai bine fugi/ şi-o laşi în plata cui a dat-o/ (a Zeului stăpân şi Tată).../ e stâncă Nona şi seduce.../ parşivă Parcă blestemată!// Ai grij� ...

la masa asta-s numai gloanţe oarbe/ feriţi-vă de gloanţe rătăcite aici se toarnă pace şi iubire/ aici se porunceşte pasămite! la masa asta-s numai ochi de înger/ uitaţi-vă şi n-o să vi se pară că nu sunteţi şi voi printre curaţii/ naivi cu steauă perpendiculară! la masa asta-s doar împătimiţii/ nemuritori într-ale poeziei şi care-ngenunchează într-o clipă/ de admirare-n faţa măreţiei! la masa asta-s doar aceia care/ n-au rupt n-au azvârlit biblioteca şi-au ascu ...

1. Postfaţă Mulţimea de icoane (din spatele oglinzii)/ mă strigă la-nceputuri, mă vindecă de toate/ păcatele pe care le-am adunat (o viaţă)/ sub Ordinul Himerei...acum nu se mai poate/ risipă de Uitare-n vers cu picioare lungi,/ alunecare-n vraja Candorii de Atunci!// Mulţimea de iluzii din gândurile-arare/ îmi fac fără sfială, râzând atâtea semne/ de hai încoace (astăzi) fiindcă e devreme/ să te (a)duci încolo...mi-i frică să mă-ndemne/ la-ntoarcere în Gheara Prezen ...

într-un târziu iau ce-a rămas mai devreme,/ foarte puţin, sfânt...şi mă rog să-mi ajungă/ până-n hotar, unde trecutul mă teme/ cu-n viitor trist cât e moartea de lungă! n-am încotro...n-am decât drumul pe care/ cred că tu-l ştii de la facerea lumii, marie!.../ merg, e târziu...parcă am plumb la picioare,/ însă nu-(ţi) pot spune ce ştiu eu (şi) ţie! dintr-un pustiu, unde nimic nu se-ngroapă,/ iau ce-a rămas: numai un susur de apă,/ numai un vis...(care de-o viaţă m� ...

Unii spun că era foarte bine: oamenii umblau din scofală în scofală şi fluierau de bucurie când vremurile purtau Coroană Regală! Alţii spun că era foarte rău: doar sărăcie lucie, sărăcie fără măsură...chiar şi puricii aveau păduchi...şi păduchii umblau cu paiul în gură! Unii spun că-i foarte bine în Republica noastră Transcendentală când profesorii se dezintegrează la stână şi ciobanii predau bâta la şcoală! Alţii spun că-i foarte rău: oamenii umblă din p ...

Ce să-ţi spun, Catifelato?/ ce să-ţi fac? şi ce pedeapsă pot să cer de la cel Veşnic/ şi să ţi-o aplic degrabă, pe spinare...şi pe burtă.../ şi pe tălpi...şi pe sinapsă...? mai ales că mi-ai pus coarne/ şi-ai uitat că eşti o roabă?   Mai ţii minte cum, odată,/ ne ţineam de giumbuşlucuri prin ponoare şi poghiazuri,/ după lună, după stele... ş-apoi te duceai cu alde/ nişte...(cioflingari, ciurucuri)... şi-ţi cătau pe la bârneţe,/ şi-ţi umblau pe la jartel ...

Doamna mea ne(mai)văzută Livadă, te rog să mă ierţi pentru că nu ţi-am scris de mult! Nu ţi-am mai scris nu fiindcă nu mai am cerneală sau cretă sau creion sau maculator sau ţărnă pe jos sau omăt în grădină, cu fiindcă mi-a fost ruşine! E uşor de presupus şi la fel de uşor de înţeles de ce-mi este aşa de ruşine! Cum să nu-mi crape obrazul când ştiu şi ştii că m-ai prins la borcanul cu dulceaţă de gutui? şi cum mâncam cu lăcomie...şi mai puneam şi-n buzuna ...

Stau cu tânărul tata Gheorghe pe prispa dinspre Răsărit şi ne uităm pe dealurile cu grâu şi cu porumb şi cu pădure şi cu vie şi cu schit şi cu tot ce-nsemnează în Viaţa aceasta frumos şi scump... şi zic: i-auzi, tată, plânge mama Ruxandra acolo şi acolo şi acolo...o fi având vro suferire...! nu, nu plânge Maică-ta, nu plânge Maică-ta...ci plouă! – zice tata...şi întinde mâinile amândouă înspre Cerul cu atâta şi atâta mult-aşteptată dumnezeire! Stau cu b ...