Sigur că da! Un cuvânt de adio trebuie neapărat rostit în aceste momente de cumpănă, foarte importante pentru memoria cea de toate zilele! Îmi dreg vocea încărcată cu zdrobitoare emoţii şi încep! Părintele se uită la ceas, stă cu lumânarea aprinsă şi ascultă! Măciuca de ceară arde greu! Se cunoaşte că-i de divorţ! Dacă era de cununie, ardea mai repede! Nu? Sau rezistă din cauza/ mulţumită cuvântului meu de adio? Că nu zic orice fel de rămas bun! Aşa zic: "Şi mă ...

Acolo, sub alun, mi-aduc aminte... o pasăre înaltă s-a dat jos şi mi-a bătut din aripi şapte vorbe: eu am trăit şi am cântat frumos!... Acolo... sub alunul unde noaptea venea să-mi facă lună-n paradis... ş-apoi stătea (cu mine) toată ziua... parcă eram la pomul interzis şi-n cea mai sacrosanctă aşteptare până începe seara următoare! Şi auzim des/cântecul din frunze... (viaţă şi moarte fără vrun cusur)... cum cade cumsecade... (cu uimire)... pe micul jur, pe marele- ...

Înainte de-a începe să mă otânjească, îl rog pe nenea popă să-mi permită şi să-mi îndeplinească o dorinţă. Omul dă dovadă de-un teribil umanism şi pică de acord. Astfel, mă deplasez câţiva paşi până la cutia milei şi pun toţi bănuţii pe care i-am adunat din urma unui mort, cu o zi înainte, care era o moartă, de fapt, şi se ducea andante în Marele Dormitor Universal de la capătul autobuzului 9. Apoi, bat şi toaca, bat şi clopotul, şi-mi fac şi o suită de cr ...

Cum ziceam, pârdalnicul de popă mă întreabă dacă vreau să ne achităm în luptă dreaptă sau în luptă strâmbă. Şi-i răspund cu frica pe ţeavă, cu inima în beregată, cu ochii la clopotniţă, cu gândul că n-am pe unde s-o şterg, că nu am nici o scăpare, că trebuie să înfrunt nişte principii bătute în piroane şi nişte hachiţe/baliverne sentimentale ancestrale cu design/aere de preot: "Aprob pozitiv pentru bătălie strâmbă, onor sfinţia ta, că pentru luptă din ...

În carusel, de-atunci, de la-nceputuri...!...(aşa se spune şi aşa se crede)..."Şi nu-i, şi e", cum strigă Eminescu,Eschil, Homer, Socrate, Arhimede...cum strig şi eu (vremelnicul) întruna,viteaz şi laş, naiv şi laolaltăcu toţi, cu toate... însă mă-nconjoarăSingurătatea asta şi cealaltă!Şi ce vârtej, ce dans, ce ameţeală mă ţin legat... (da-mi dau şi dezlegare)...mă dau la dus şi-ntors până începeprezenţa sarabandei următoare!N-am încotro, plătesc [(şi plata- ...

Hai la sălciile noastre umplute cu păsări până la cer, să scriem poezii de dragoste până când se usucă şi pier toate păsările şi frunzele sub care am citit multe poezii când mă fluierau cuvintele şi-mi spuneau c-ai să vii! Acestea sunt sălciile acelea plângătoare până la stelele multe şi căzătoare-n singura şi ultima fântână, noaptea, când nimeni nu vine să scoată nişte apă şi lasă adâncimile să se aline şi iar şi iar să înceapă o poveste de dragos ...

Un popă a zis că mă bate. A zis că-mi frige o bătaie soră cu Moartea. Cică el, acest caporal biblic, stă cu Moartea mai bine decât mine. Adică, dânsul  munceşte cu ea, mănâncă împreună, dorm laolaltă. El trăieşte prin ea. Iar ea există prin el. Cică vrea să mă bată pentru că am îndrăznit să-i trag vro câteva ocheade coanei preotese. E foarte adevărat, am admirat-o frumuşel şi peste gard pe straşnica nevastă de preot, când făcea plajă pe prispă, şi el era ...

Ştii tu cine-(ţi) bate vântul/ dinspre nordul ne/răbdării, să-ţi răstoarne gheaţă-n cale/ şi pe suflet şi pe gând? cine vrea să te oprească?/ cine vrea să te scufunde? cine-ţi vrea nimic pe totul?/ niciodată pe oricând? cine-ţi vrea şi-ţi roagă lipsa/ dintr-această întâmplare când în pururea (ca tine)/ nu-i nici marea cea mai mare?   Vezi cum bate! ştii cum bate!/ nu-i nimic! lasă-l să bată!... (dacă n-are ce să facă,/ stă-n pustiu şi bate vântul)... [după ...

Sigur că da!...sigur că da!...(!): "!nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic  singur  nu-i,/ plângeţi-l pe cel ce n-are Moartea şi Moldova lui!"...Nu-i aşa că-i devastator poetul Cezar Ivănescu, aici, mai ales aici, în Podul plin cu atâta trecut în prezent şi cu atâta prezent în trecut?...Vreau şi încerc să merg spre diedrul cu voci, spre paingii care, iată, intră în "joc", încep să-şi pună la "bătaie" măiestria-n ale pânzelor perfecte, ingeniozitatea întru const ...

Da, orice aventurier (sătul şi plictisit de sirene printre Scylle şi Charybde clasice ori moderne) visează şi programează o întoarcere de control (sau definitivă) în Ithaca! Negreşit, în Podul bunicei mă simt exact în piele de Odiseu, în miezul unui Mister prin care colcăie substantive moarte şi vii, comune şi proprii, plăcute şi inutile, greţoase şi ademenitoare! În iureşul cestor vedenii/auzenii, frica-i materială, are consistenţă aproape solidă, îi simt atingerea p ...