Joi, 30 Ianuarie, la orele dimineţii, cei Trei Sfinţi Ierarhi s-au dat jos din Alcătuirea bisericească/duhovnicească, şi-au pus caru-n omătul mormane şi au plecat să colinde oraşul cu tei loviţi de securi şi fierăstraie hulpave. Astfel, după cum frumos mărturiseşte doamna Tincuţa Boza, în această zi de smerenie şi ascultare, de învăţare şi ajutor, cei Trei Crai de la Răsărit... (Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore Teologul şi Sfântul Ioan Gură de Aur)...au ră ...

E gata...(mâine, vin gladiatorii!)... să-i aşteptăm (la porţi) cu vin şi flori... sunt blânzi şi mulţi, dar nu vă fie frică, fiindcă au murit de-atâtea ori!   Timpul stă-n loc, arena e curată... ce vreme de spectacol până când un Om de sus gândeşte şi arată cu degetul spre cer sau spre pământ!   E gata...(un semnal!)...începe moartea... ce fiare reci şi calde...(jurul tot!)... vibrează-n zăngăniri şi în salive, cer sânge, vor victorie...şi scot   aplauze, şi ...

Cred că flăcăiandrul tristei figuri trebuie să se oprească. Trebuie să-l rog să facă o pauză de respiraţie. Pentru mine, nu pentru el. El, aflat abia la marginea dinspre început a şcolii, are mai mult calm decât mine...şi mai multă înţelepciune. El, acest exemplu de model al Tristeţii, suportă mai uşor momentul Revelaţiei, al Adevărului despre Ritualul său desfăşurat atâta vreme şi cu precizia unui Destin. Îl rog să stea o ţârică. Şi stă...Şi ce tremur de Steau ...

Moto: "cică vine trenul singur şi scalen,/ vine să ne spună ultimul refren:/ nu mai vine, astăzi, trenul celălalt.../ nu mai are gară, nu mai are cald/ n-ochii celor care aşteptau, atunci,/ vorbe lăcrămate şi picioare lungi.../ celor care, iată, pun scrisori pe foc,/ visul şi urechea tristului Van Gogh!" (anonim folk)   Vino încet! vino încet!.../ în mărul dinspre Nazareth, mugurii stau în sinea lor/ şi te aşteaptă până vor vedea tocmai de mult că vii.../ şi-or da-n Flo ...

Sigur că da!...Iată, încă puţin, şi se sfârşeşte Adormirea Maicii Domnului! Se sfârşeşte Sfânta Maria, adică! Nu?...Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Domnului, în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Maria exact în prima secundă!...s-o văd pe Mama cestui băiat Costel, mai ales că o cunosc!...(doar aveam fix patru ani, şi Costel avea fix o secundă câ ...

Şi se aude că ar vrea...însă nu poate să se desprindă de acolo şi de-atunci, şi să renunţe la trecutul fără margini: straşnic, plin ochi cu timp şi taine şi porunci...   şi să alerge până-ncoace, fără milă chiar de prezentul celor care mai rămân... (şi prin caiete, şi prin cărţi, şi prin morminte)... pe care-i ştiu şi-i tot ascult şi-i tot îngân!   Şi se aude că ar vrea...(dar n-are minte!)... şi cum să uite cel mai simplu îndărăt? şi cum să-şi umple ...

Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau, mai bine zis, văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?... Sigur că da!... Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot eu să văd?... ori Este, dar nu am (eu) educaţia/convingerea Revelaţiei pentru a fi (şi) pentru mine?... Sigur că da!... Îi spun băiatului că nu văd nimic, sau că văd Nimic... iar el nu zice nimic, însă parcă zice/ar zice totul despre mine ş ...

Moto: "Hai să stăm demult, acolo,/ sub tării de steauă, până/ ce-om vedea cum trece mama cu biserica de mână!" (anonim folk) Intru în biserică... (să-mi ierte dumnezeu păcatele)... rar, prin ruga şi prin vorba preotului convins de sărăcia mea ca un altar! Cuvintele preotului trec prin mine şi ajung tocmai la cer... mi se liniştesc toate gândurile, nu mai am ce să aştept şi să mai cer! Ies din biserică... şi o văd rară, cu capul pe genunchi... e rătăcită!... e răt ...

Moto: "Bună dimineaţa, doamna mea Ninsoare,/ doamna mea Furtună, doamna mea Omăt!.../ doamna mea Zăpadă, ce Alunecare/ mă aruncă tocmai, tocmai, tocmai... hăt,/ unde mai aşteaptă săniile noastre,/  vrăbiile noastre, caii noştri sfinţi,/ stânele cu mieii, oile... şi mila/ din închipuirea lupilor cuminţi!" (anonim folk) Parcă nu te-am văzut de o mie de ani... parcă o mie de ani ai fost plecată să-mi aduci nu-mă-uita(re) şi umbră de tei, să-mi aduci Totdeauna, să-mi a ...

Da, gata, am ajuns, cred că trebuie să ne oprim, să-l ascult, să văd şi eu ce vede el în bezna asta minunată! Da... nu se mai aşează pe iarbă, nu se mai reazemă de plop! Nici eu! Caut să-i imit gesturile deoarece consider că numai aşa pot intra în vraja/transa necesară Revelaţiei!... Sigur că da!... Şi, fără nici o vorbă de avertisment, Costel al ţaţei Maria de pe vale scrutează Susul pe o linie rezultată şi proiectată exact în punctul intersecţiei dintre perpendic ...