Mă duc la tine... am uitat să-ţi spun
tot ce se spune-n ordinea din care
îmi iau ceresc, îmi iau şi pământesc
pentru-ntâmplarea mea devastatoare!
Mă duc la tine... chiar dacă nu ştiu
de unde vine, până unde duce
cărarea asta, gândul meu hrănit
cu timp din viaţa lemnului de cruce!
Mă duc la tine... chiar acu mă duc
să răsplătesc blândeţea mâinii tale
şi ochii de la care-am învăţat
cu plâns ce-nseamnă două catedrale!
Mă duc la tine... mă apropii... vezi
cum cerul se deschide, lăcrămându-l
şi mărginindu-l până la un punct,
şi cum se face una cu pământul?
Mă duc la tine... poate n-ai uitat
ce nu ţi-am spus... îndepărtarea piere,
îţi bat la poartă, poate mă primeşti
să-ţi spun ADIO sau LA REVEDERE!