Motto:
„unul câte unul, trec atâtea vise./ n-am nici un păianjen, parc-am asfinţit./
vine răzbunarea păsării ucise./ intră noaptea-n mine ca o maică-n schit./
(Iolanda Cremene)
Stau la capătul Sosirii,/ poate se îndură, poate
mă aude şi mă vede,/ şi mă trece-n cont, şi vine
să-mi deschidă poarta, uşa,/ geamul de la Puritate,
unde nimeni nu-i Oricare,/ unde nimeni nu-i Oricine!
Stau la capătul Plecării,/ poate vine Aşteptata
şi mă ia din Închisoare/ şi mă duce-n Deschisoare -
dinspre Nicăieri s-aude:/ „dă-te jos din Vis... e gata...
hai... ascultă cum scânceşte/ Veşnicia Următoare!”
